Cel
de-al doilea lungmetraj realizat de actriţa Mélanie Laurent, deşi se cramponează în clişee narative despre iubirea adolescentină şi despre jocurile de putere inerente, nu e cel mai neinteresant film vizionat de mine în 2014 la Cannes. Filmul e notabil datorită prestaţiei celor două actriţe tinere din rolurile principale - Lou de Laâge şi Joséphine Japy -, pe care Laurent, în ciuda unor situaţii schematice construite de ea, le ghidează spre interpretări de multe ori nefinisate, încurajând anumite lungimi şi extravaganţe gestuale de cele mai multe ori capabile să creeze semnificaţii proprii, separate de naraţiune. Din acest motiv, atracţia dintre cele două, care nu se consumă niciodată în planul fizic, rămânând la un nivel emoţional şi ludic, capătă nuanţe contradictorii, la fel cum îndepărtarea lor, altfel realizată mecanic, devine relevantă exclusiv prin prisma spontaneităţii reacţiilor celor două protagoniste.
Nici la nivelul mizanscenei Laurent nu e lipsită de idei, construind un plan secvenţă ingenios în a doua parte a filmului, pentru a revela în acelaşi timp trei personaje în momente diferite ale existenţei lor, sau
folosindu-se de sunet şi de locaţii alese inspirat pentru a potenţa anumite trăiri exaltate ale fetelor. În rest,
Respire e insipid, nedepăşind statutul de film despre maturizare, şi
confundându-se cu zeci de alte produse cinematografice bazate pe subiecte similare.
Respire
Franţa, 2014
Regie: Mélanie Laurent
Imagine: Arnaud Potier / Montaj: Guerric Catala
Cu: Lou de Laâge, Joséphine Japy, Roxane Duran.
Film prezentat în afara competiţiei secţiunii
Semaine de la critique a Festivalului Internaţional de Film de la
Cannes, 2014.