Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, promoţia 2008
U.N.A.T.C. Bucureşti, promoţia 2012, Arta Actorului
U.N.A.T.C. Bucureşti, promoţia 2014, master Pedagogie Teatrală, Profesori: Doru Ana / Şerban Puiu / Ştefan Velniciuc
Participă la Gala HOP la secţiunea grup în spectacolul O poveste imposibilă, de Alina Suărăşan.
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Smaranda Nicolau: O piesă groaznică pe care am jucat-o în liceu. Acum îmi dau seama cât de odioasă era, de fapt, dar atunci mi-a plăcut foarte mult:)
Nu mai ştiu decât că eu jucam o actriţă în vârstă blazată, care vroia să o joace pe Julieta - deşi nu cred că mi-am dat seama la momentul respectiv că asta era de jucat. Nu mai ştiu ce piesă e, acum îmi e teamă să nu fie ceva super cunoscut ce ar trebui să ştiu de fapt:)
O.H.: Ce te face curioasă?
S.N.: Universul.
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
S.N.: Micul Prinţ şi vulpea din Micul Prinţ.
O.H.: Ce te bucură?
S.N.: Oamenii care se cunosc pe ei înşişi, bunătatea, profesionalismul, ideile mişto din orice domeniu. Şi filmele cu super-eroi.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
S.N.: Nu ştiu. Dorinţă în primul rând. Tenacitatea de a te ţine cu dinţii de ceea ce-ţi doreşti sincer, chiar atunci când e greu. Fler. Disponibilitate. Nu ştiu:)
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
S.N.: Oamenii pe care îi iubesc cel mai mult mă fac extrem de vulnerabilă.
O.H.: Ce te entuziasmează?
S.N.: Colaborările cu oameni care "simt" la fel ca mine.
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
S.N.: Aş zice să suntem super-talentaţi fără să mint absolut deloc. Avem poftă să facem, mai mult, mai bine, mai frumos, mai curat, mereu mai-mai-mai. Dar nu ştiu dacă asta ne descrie ca generaţie - cred că orice generaţie e definită de oportunităţile pe care le are (sau uneori chiar de lipsa de oportunităţi), de felul în care oamenii ştiu să profite sau să-şi creeze ocazii de a se manifesta. Cred că abia peste nişte ani ne vom da seama cum suntem ca generaţie - când o să avem suficientă distanţă ca să evaluăm la rece deciziile pe care le luăm acum la cald. Deci nu m-aş aventura prea mult la întrebarea asta - suntem tineri, dornici, talentaţi şi ne urez baftă.
O.H.: Ce te stimulează?
S.N.: Inteligenţa, creativitatea, entuziasmul.
O.H.: Ce te motivează?
S.N.: Frica. Atunci când ceva e foarte important pentru mine, mă sperie groaznic. Şi când mi se face suficient de frică, mă activez să o depăşesc şi dau randament mult mai mare. E o provocare cu mine. Dacă n-am acest challenge, dacă sunt prea în confort, uneori pot să mă păcălesc că 50% e suficient... şi nu e.
O.H.: Ce te emoţionează?
S.N.: Sinceritatea. Mă emoţionează de obicei momentele în care persoana din faţa ta nu se ascunde deloc - momentul ăla când alegi să împărtăşeşti ceva în mod real cu altcineva, chiar dacă te expui, chiar dacă asta te face vulnerabil.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
S.N.: Minciuni.
O.H.: Ce iubeşti?
S.N.: Familia. Bucureştiul. Pizza.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
S.N.: Mi-am propus să mă gândesc mai puţin la asta - să-mi fac mai puţine planuri, să fiu mai în prezent. Aşa că habar n-am. Multă muncă, oricum.
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.
S.N.: Hahaha: