Mar adentro. Marea dinlăuntru

Oscar 2005 Pentru Cel Mai Bun Film Străin
Venezia 2004 Leul De Argint
Venezia 2004 Cupa Volpi pentru Cel Mai Bun Actor - Javier Bardem
European Film Awards: Cel Mai Bun Actor, Cel Mai Bun Regizor
14 Premii Goya

Cu: Javier Bardem, Belén Rueda, Lola Dueñas, Mabel Rivera, Celso Bugallo, Clara Segura, Joan Dalmau, Alberto Jiménez, Tamar Novas
br>Un film de: Alejandro Amenábar
Produs de: Fernando Bovaira, Alejandro Amenábar
Scenariu de: Alejandro Amenábar, Mateo Gil
Director de imagine: Javier Aguirresarobe
Muzică: Alejandro Amenábar. Cu colaborarea speciala a lui Carlos Núñez
Scenograf: Benjamín Fernández
Sunet:Ricardo Steinberg

Alejandro Amenábar:
Mar adentro este o viziune a morţii dinspre viaţă, din perspectiva evenimentelor cît se poate de naturale, de zilnice, dar şi din perspectiva cea mai luminoasă a lucrurilor. Marea dinlăuntru este un vers dintr-o poezie a lui Ramón. Este un moment în film când Ramón spune ca marea i-a dat viaţă dar ca tot marea i-a luat-o pentru acolo a suferit accidentul. Marea este, de asemenea, simbolul evadării. Este linia nesfârşită a orizontului; şi această reprezintă infinitul.

Mar adentro este, sau intenţionează să fie, înainte de toate, o călătorie. O călătorie dinspre viaţă spre moarte. O călătorie în Galiţia; o călătorie dincolo de mare şi în lumea interioară a lui Ramón Sampedro."

"Munca cu actorii reflectă tendinţa naturalistă a întregului film. Iar în ceea ce priveşte decorurile şi locaţiile, nu am căutat în mod deosebit suprarealismul; nici nu am fost interesat de o filmare cu cameră în mână. Am vrut ca realismul să decurgă de la actorii înşişi. Şi acest lucru a devenit o obsesie. Când pregăteam personajele, am refuzat să se facă repetiţii sau ca actorii să înveţe bine replicile înainte. Am improvizat în mod constant. Iar dacă ni se părea ca ceva suna exagerat sau fals, eram deschis pentru orice schimbare. Pentru că, la sfârşitul zilei, vroiam să fiu deschis posibilităţii potrivit căreia actorii să nu interpreteze personajele aşa cum le compusesem eu, dar să văd ce mi-ar putea oferi ei."

Sinopsis

Ramón este paralizat la pat de 30 de ani, fiind îngrijit de familia sa. Fereastra camerei sale este singura fereastră către lume, căutând marea pe care a navigat de atâtea ori, marea unde el a suferit accidentul care i-a curmat tinereţea. De atunci, singura lui dorinţă a fost să-şi ducă viaţa la un sfârşit demn.

Lumea lui este tulburată de apariţia a două femei: Julia, avocata care îl susţine în lupta cu autorităţile pentru a-şi sfârşi viaţă şi Rosa, o femeie din acelaşi sat, care încearcă să îl convingă ca viaţa merită totuşi trăită. Amândoua femeile sunt copleşite de personalitatea captivantă a lui Ramón, fiind forţate să îşi pună întrebări asupra principiilor care le-au guvernat existenţa.

Ramón ştie ca numai persoană care îl iubeşte cu adevărat îl vă ajută să întreprindă ultima să călătorie.

Javier Bardem:
"Felul lui Alejandro de a vorbi este echilibrat şi seren iar maniera în care el îşi face treaba este foarte relaxantă. Este avertizarea tensiunii. Este foarte respectuos cu ceilalţi, munceşte foarte mult şi are o capacitate imensa de concentrare. Este foarte sensibil şi în afară de talentul sau, are un suflet aparte, care îi da voie să aleagă o astfel de poveste, respectând fiecare detaliu, reuşind să o transforme într-o poveste de dragoste."

Alejandro Amenábar:
"Javier poate părea actorul cel mai potrivit sau cel mai nepotrivit pentru acest film. Cel mai nepotrivit pentru ca nu are nici vârsta, nici fizicul personajului şi nu vorbeşte galiţiana. Actorul ideal, pentru ca eu cred ca este un maestru absolut al interpretării cinematografice. Javier nu este numai unul dintre cei mai buni actori ci cel mai bun actor pe care l-a avut vreodată Spania. Aceasta a fost adevărată provocare."

Belén Ruenda:
"Alejandro ştie cum să creeze o atmosferă de mare entuziasm şi de relaxare Mar adentro te face să te gândeşti la lucruri care fac parte din viaţă, este o celebrare a vieţii. Ajungi să te gândeşti cît este de minunat să trăieşti."

Alejandro Amenabar

Alejandro Amenabar s-a născut în Santiago, Chile, chiar în ajunul loviturii de stat a lui Pinochet din 1973. A crescut însă la Madrid şi a fost admis la universitatea Complutense, nefiind un student strălucit. După mai multe eşecuri şcolare s-a decis să renunţe la studierea filmului şi să înceapă să facă cinema, visul sau, de fapt.

După, Himenόptero (1991), poate cel mai cunoscut scurt-metraj al sau, pe care l-a regizat, produs, interpretat şi pentru care a scris coloana sonora şi scenariul, Amenábar a progresat, înregistrând primul sau succes comercial în 1996 cu Thesis, un film care a demonstrat, fără nici o urmă de îndoială, ca un nou talent major s-a născut. Abre Los Ojos (refăcut la Hollywood sub titlul Vanilla sky) a confirmat aceste previziuni. Este scenaristul şi compozitorul tuturor filmelor sale. Ceea ce-l diferenţiază de alţi regizori spanioli este faptul ca nu-l preocupă temele care abordează problemele naţionale sau istoria recentă, ci se aventurează în alte sfere, fantasmagorice, psihologice şi chiar semi-suprarealiste. La nici 30 de ani ai săi, acestui talent spaniol i se prevede un viitor fulminant.

Filmografie ca regizor şi scenarist:
2004. Mar Adentro
2001. The Others
1997. Open Your Eyes (Abre Los Ojos)
1995. Thesis (Tesis)

Compozitor:
1999. Butterfly (La Lengua De Las Mariposas), regizat de José Luis Cuerda
1999. Nobody Knows Anybody (Nadie Conoce A Nadie), regizat de Mateo Gil

Javier Bardem

Javier Bardem este cel mai tânăr membru al unei familii de actori care a făcut filme încă de la începuturile cinematografiei spaniole. Şi-a început cariera la vârsta de şase ani în filmul El Pícaro (The Scoundrel). Ca adolescent a apărut în mai multe seriale TV, a jucat rugby în echipă naţională a Spaniei şi a străbătut ţara cu o trupă de teatru independentă.

Unul din rolurile sale de început, de bărbat sexy, în comedia neagră Jamón, jamón (1992) (Ham Ham) l-a propulsat la o popularitate imediată dar şi la statutul de sex simbol. Decis să scape de această imagine a refuzat rolurile similare, fiind de nerecunoscut de la un film la altul. Având în palmares peste 25 de filme şi numeroase premii, Javier a avut cea mai bună, emoţionantă şi pasionantă performanţă în rolul scriitorului cubanez Reinaldo Arenas în Before Night Falls (2000), care l-a consacrat ca actor. A primit cinci premii pentru Cel mai Bun Actor şi o nominalizare la Oscar pentru Cel mai Bun Actor pentru rolul unui om puternic care a supravieţuit cenzurii, închisorii şi toleranţei homosexuale în schimbul privilegiului de a scrie liber, pentru a se sinucide la vârsta de 47 de ani la New York, punând capăt luptei cu SIDA.

Filmografie:

2004. Mar Adentro, de Alejandro Amenábar
2001.Mondays În The Sun (Los Lunes Al Sol), directed by Fernando León de Aranoa
2000. The Dancer Upstairs, de John Malkovich
1999. Before Night Falls, de Julian Schnabel (Nominalizare la Oscar: Cel mai Bun Actor în rol principal; cîştigător Volpi Cup pentru Cel mai Bun Actor la Festivalul de Film de la Veneţia), Second Skin (Segunda Piel), de Gerardo Vera
1998. Washington Wolves (Los Lobos De Washington), de Mariano Barroso, Between Your Legs (Entre Las Piernas), de Manuel Gómez Pereira
1997. Live Flesh (Carne Tremula), de Pedro Almodóvar
1996. Dance With The Devil (Perdita Durango), de Álex de la Iglesia
1995. Ecstasy (Éxtasis), de Mariano Barroso
1994. Mouth To Mouth (Boca A Boca), de Manuel Gómez Pereira, Running Out of time (Días Contados), de Imanol Uribe
1993. Death And The Detective (El Detective Y La Muerte), de Gonzalo Suárez, Golden Balls (Huevos De Oro), de Bigas Lună, The Bilingual Lover (El Amante Bilingüe), de Vicente Aranda
1991. Jamon, Jamon, directed by Bigas Luna, High Heels (Tacones Lejanos), de Pedro Almodóvar, The Ages Of Lulu (Las Edades De Lulú), de Bigas Luna

Belén Rueda

Cunoscută mai mult din serialele pentru televiziune, Belen Rueda a studiat arhitectura şi a fost manechin.

Filmografie:
2004 Mar adentro, de Alejandro Amenábar

Ramón Sampedro

Ramón Sampedro s-a născut în 1943, în Xuño, la Coruña. La vârsta de 19 ani s-a alăturat unui echipaj de marinari norvegieni, arzând de nerăbdare să iasă în larg şi să descopere lumea. La 25 de ani a suferit un accident în timpul unei sărituri în apa de pe o stancă, fiind lovit puternic de maree. A rămas paralizat de la gat în jos şi condamnat să îşi petreacă restul zilelor în pat. Ramón s-a întors la familia lui. Era hotărât să îşi pună capăt zilelor. Paralizia totală a corpului l-a împiedicat însă să facă acest lucru cu mâinile sale. Atunci s-a hotărât să înceapă procedurile legale pentru a-şi atinge obiectivul. Cererea să, care a trenat ani buni în tribunale, a făcut prima pagină a presei naţionale şi internaţionale, şi cu toate acestea nu a reuşit să îşi îndeplinească dorinţa. În 1996, Ramón şi-a publicat toate scrierile, adunate într-un volum intitulat Scrisori din iad. În 1998, s-a decis să pună în aplicare planul sau de a-şi lua viaţă fără să incrimineze pe cineva apropiat lui. A murit pe 12 ianuarie 1998. Volumul sau de poezii, intitulat Cando Eu Caia, a fost publicat postum.