Filmul lui Amenábar e unul trist, foarte trist, dar sub nicio formă nu trebuie ratat. Ca o recomandare, nu aşteptaţi un moment "prielnic" de bună dispoziţie excesivă, în ideea unei compensări ulterioare. Oricât de voioşi aţi intra în sala de cinema, veţi ieşi sub formă de legume fierte la abur, preţ de două ore şi-un pic.
Nici nu ştiu ce să vă recomand mai întâi. Subiectul e pur şi simplu tulburător, decupat cu grijă de chirurg din viaţa reală. E vorba despre viaţă şi moarte şi despre cum se condiţionează reciproc cele două stări fundamentale ale existenţei. Un schimb de replici din film sintetizează totul: "Libertatea fără viaţă nu e libertate", spune un preot imobilizat într-un cărucior cu rotile. Iar răspunsul eroului principal, Ramon Sanpedro, cade ca o ghilotină: "O viaţă fără libertate nu e viaţă!". Ramon trăieşte de 30 de ani la orizontală, după ce o săritură imprudentă în valurile mării l-a transformat dintr-o mândreţe de bărbat într-un tetraplegic care cu greu îşi mai suportă clipele. Ramon vrea să moară, dar, după cum rezultă inclusiv dintr-o sentinţă judecătorească, nu este proprietarul propriei vieţi. A trăi este un drept şi nu o obligaţie, spune el, însă justiţia este de altă părere. Şi un numai. Mai captivantă însă decât lupta lui Ramon cu viaţa este influenţa pe care acesta o exercită asupra unor personaje care au pătruns în universul său şi care se alimentează din energia sa negativă, iar unele chiar înfloresc. Asta da provocare pentru orice scenarist, dar, iată, din nou avem dovada că viaţa bate filmul.
Deşi un astfel de subiect asigură fără dubii succesul unui film, Amenábar pictează, cadru cu cadru, cele mai mici detalii. Începând cu Javier Bardem, interpretul lui Ramon, care joacă tot filmul doar cu faţa, singura parte a corpului ce i-a rămas mobilă, şi terminând cu muzica originală, compusă tot de regizor, fiecare scenă surprinsă de obiectivul camerei lui Javier Aguirresarobe e vie şi tulburător de frumoasă. Din păcate, în acest adevărat leagăn al vieţii, eroul principal e chitit să moară. Şi, spune el, spre final, prieten adevărat este doar acela care îl ajută să-şi îndeplinească dorinţa.
Parafrazând, cronicar adevărat este doar acela care vă ajută să vedeţi acest film. Din fericire, nicio sentinţă nu vă opreşte să intraţi în sala de cinema.
Mar Adentro - Marea dinlăuntru
Spania, 2004
Regia: Alejandro Amenábar
Scenariul: Alejandro Amenabar, Mateo Gil
Distribuţie: Javier Bardem, Belen Rueda, Lola Duenas, Mabel Rivera
Premii: Oscar şi Globul de Aur în 2005 pentru cel mai bun film străin; a câştigat 14 premii din 15 nominalizări la Goya Awards, stabilind un record în materie.