august 2014
Gala Tânărului Actor HOP 2014
Alina Suărăşan, 28 ani
Studii: Licenţă UNATC 2012, Master UNATC 2014, Profesor: Gelu Colceag, Tania Filip, Radu Gabriel
Participă la Gala HOP la secţiunea Grup în
O poveste imposibilă, de Alina Suărăşan alături de Bianca Popescu, Oana Puşcatu, Smaranda Nicolau, Dana Marineci, Lucian Ionescu.


Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Alina Suărăşan: Primul spectacol de teatru pe care l-am văzut: piesa Şantaj de la Teatrul Dramatic Braşov, anul 1999. Până atunci am crezut că teatrul e ceea ce se întâmplă la televizor în noaptea de Revelion:).

O.H.: Ce te face curioasă?
A.S.: Nebunia. În mod bizar, mă întâlnesc zilnic în medii publice cu oameni racordaţi la o altă realitate. Sau poate îi atrag, nu ştiu. Cert este că îi urmăresc cu mare interes. De fiecare dată regret despărţirea. Cel mai interesant dintre ei mi-a oferit o lecţie de ţinut minte pentru viitoare provocări actoriceşti. O voi formula aici ca exerciţiu pentru cine ar putea fi interesat: cum faci un monolog captivant de 30 de minute în jurul unei singure informaţii? Acea informaţie este: autobuzul 783 face dimineaţa o pauză de treizeci de minute în care se schimbă tura.
Vă garantez că se poate: domnul care mi-a oferit acest spectacol particular într-o dimineaţă în aeroport a reuşit să fie interesant şi activ mai mult de treizeci de minute, spunând de fapt numai această idee. Când am plecat, mi-a făcut cu mâna ca un bunic. Îl găsiţi în aeroportul Henri Coandă.

O.H.: Care e personajul tău special din copilărie?
A.S.: Figura prezentatoarei de ştiri, de la orice canal. Gazda ştirilor de seară este primul personaj pe care l-am interpretat cu succes pentru străbunica mea care asculta "telejurnalul" cu ochii închişi şi care nu îşi dădea seama că închideam televizorul şi îi spuneam eu ştirile în locul prezentatoarei. Era un joc interesant, până când am anunţat un atentat cu bombă, inventat, la gara din Braşov, iar ea a ieşit pe scara blocului şi a alertat toţi vecinii. Atunci am pus acel personaj deoparte.

O.H.: Ce te bucură?
A.S.: Comedia.

O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor?
A.S.: Simţul ritmului, lecturi, generozitate.

O.H.: Ce te face vulnerabil?
A.S.: Sinceritatea. Mai ales a celorlalţi. Sinceritatea celorlalţi mă obligă, într-un mod bun, sănătos, să le răsplătesc riscul asumat.

O.H.: Ce te entuziasmează?
A.S.: Spiritul de echipă, muzica, comedia.

O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
A.S.: Talentată şi competitivă.

O.H.: Ce te stimulează?
A.S.: Senzaţia constantă că nu e timp de irosit.

O.H.: Ce te motivează?
A.S.: Oamenii care, în nebunia lor, mută munţii.

O.H.: Ce te emoţionează?
A.S.: Curajul.

O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
A.S.: Că fumez.

O.H.: Ce iubeşti?
A.S.: Pantofii, pe Salman Rushdie şi comedia.

O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.S.: Video chat-ul. Am glumit! Nu ştiu, că dacă aş ştii probabil că m-aş relaxa şi nu aş mai face nimic aşteptând ce va să vie.

O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.




0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus