Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, Profesor: Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP cu Ferdinand din Furtuna de Shakespeare; e mai mult un remix.
La proba obligatorie l-a ales pe Bobby McFerrin.
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Marian Olteanu: Ţin minte că mă uitam la televizor şi se difuza o piesă, dar am schimbat canalul repede. Pe atunci nu mi se părea interesant. În clasa a IX-a am jucat în Casa de pe frontieră de Slawomir Mrozek, apoi în două filme, Steaua fără nume şi Ultima oră de Mihail Sebastian, regizate de diriginte. Mi-amintesc că mi-a plăcut mult senzaţia de pe scenă.
O.H.: Ce te face curios?
M.O.: Uşile închise.
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie?
M.O.: Ursul din Cartea Junglei.
O.H.: Ce te bucură?
M.O.: Mă bucură să ştiu că-mi fac datoria.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor?
M.O.: În zilele noastre trebuie să ştii să cânţi, să dansezi, să ştii cum să te vinzi, să fii creativ, pasionat, tenace şi să joci bine. Trebuie să-ţi meargă mintea pentru a-nţelege că eşti un instrument care trebuie şlefuit, iar asta necesită o muncă constantă şi sinceră.
O.H.: Ce te face vulnerabil?
M.O.: Sinceritatea.
O.H.: Ce te entuziasmează?
M.O.: Energia dintr-un grup.
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
M.O.: Fac parte dintr-o generaţie foarte bună, unde toate secţiile colaborează între ele. Echipa contează enorm după facultate pentru că-ţi dă motivaţie şi speranţă. Simţi că nimic nu e în van.
O.H.: Ce te stimulează?
M.O.: Muzica.
O.H.: Ce te motivează?
M.O.: Un nou proiect.
O.H.: Ce te emoţionează?
M.O.: Gesturile mici ale copiilor pentru părinţi.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
M.O.: Că n-am reuşit.
O.H.: Ce iubeşti?
M.O.: Oamenii apropiaţi, muzica, câinii, poveştile bune, natura. (Life).
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
M.O.: În viitorul apropiat m-aşteaptă nişte etape pe care trebuie să le depăşesc şi după, să lucrez la instrumentul de care vorbeam mai sus.
O.H.: Alege un video ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.