Studii: Universitatea de Arte "George Enescu" Iaşi, Profesor: Octavian Jighirgiu
Participă la Gala HOP la secţiunea grup cu rolul Zoe din spectacolul Feromonii, apoi cu Amy Winehouse la proba obligatorie şi cu momentul de lupte scenice Unde dai şi unde crapă.
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Alexandra Acalfoae: Prima mea amintire despre teatru e încă din grădiniţă, de când veneau în fiecare lună cei de la teatrul de păpuşi să ne joace câte un spectacol.
O.H.: Ce te face curioasă?
A.A.: Din fire sunt o persoană foarte curioasă şi orice lucru nou îmi stârneşte curiozitatea. Sunt curioasă să aflu, de exemplu, cum se vede Parisul din turnul Eiffel, sau ce se întâmplă cu noi după ce murim.
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
A.A.: Pentru mine întotdeauna a fost special Moş Crăciun, până la o vârstă destul de înaintată am crezut că el există şi că pleacă cu sania lui trasă de reni pe la fiecare copil că să-l răsplătească pentru că a fost cuminte. Mi-am dorit să-l văd şi să mă ducă la el în Laponia sau unde locuieşte el şi unde asamblează jucăriile. Chiar a avut cel mai mare impact asupra mea, pentru că încă mă bucur când descopăr sub brad câte un pacheţel.
O.H.: Ce te bucură?
A.A.: Când cineva mă ascultă sau alege să mi se destăinuie. Mă bucură faptul că oamenii au încredere în mine. Nu-mi place să stau singură, prin urmare mă bucură şi mă simt bine când e cineva lângă mine.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
A.A.: Ca să fii actor, în primul rând trebuie să-ti doreşti să faci asta şi odată cu dorinţa vine şi cheful de joacă şi de muncă şi în final, după exerciţii, cunoştinţe şi repetiţii poţi ajunge pe drumul spre a deveni actor. Bineînţeles că un actor, prin esenţă, este o fiinţă complexă şi are o meserie complexă, iar condiţia fizică, urechea muzicală şi orice alte abilităţi de genul acesta n-ar trebui să îi lipsească unui actor. Până şi defectele fizice sau de vorbire pot fi constructive dacă ştii să te foloseşti de ele. În principiu, nu există un manual care se numeşte "cum să fii actor", totul începe de la pasiune şi poate puţin talent, sau mai mult, depinde de caz. Nu cred în actorii care se duc la teatru sau la repetiţie ca la un serviciu.
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
A.A.: În genere ajung de foarte multe ori să fiu vulnerabilă, însă cel mai vulnerabilă mă simt atunci când întâlnesc oameni care ştiu mai multe lucruri despre mine decât ştiu eu despre ei.
O.H.: Ce te entuziasmează?
A.A.: Marea, pisicile şi muzica faină.
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
A.A.: Foarte mişto, suntem din ce în ce mai mulţi tineri care iubim muzica, teatrul şi nu numai. Sunt înconjurată de oameni de genul ăsta, oameni care iubesc meseria pe care au ales să o facă şi care continuă, orice ar fi, să răzbească în asta. Suntem o generaţie foarte creativă şi încrezătoare şi cu dorinţa de a ne dezvolta cât mai mult. Generaţia din care fac parte e ca un burete care absoarbe orice informaţie utilă.
O.H.: Ce te stimulează?
A.A.: În teatru: regizorii care îmi oferă încredere.
În viaţă: tot ce nu mă plictiseşte.
O.H.: Ce te motivează?
A.A.: Faptul că am de ce şi pentru cine să fac meseria asta.
O.H.: Ce te emoţionează?
A.A.: Orice este adevărat.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
A.A.: Dacă aş spune aici, ar afla.
O.H.: Ce iubeşti?
A.A.: Părinţii, persoana de lângă mine şi ploaia.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.A.: Din moment ce vreau foarte mult să fac teatru, cred că mă aşteaptă multe colaborări şi oameni noi.