Studii: Administraţie publică - Universitatea Bucureşti // Actorie - UNATC Bucureşti, Profesor: Florin Zamfirescu
Participă la Gala HOP cu:
Proba obligatorie - Serghei Esenin
Proba individuală: Dorel, un mecanic părăsit de soţia actriţă (text propriu scris după una din cele 4 fotografii)
Show individual: spectacol de iluzionism Nu e magie, e prosteală pe faţă
Show-ul de grup: Lupte scenice Unde dai şi unde crapă
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Andrei Ciopec: Când aveam vreo 4 ani, m-am deghizat într-o băbuţă şi m-am dus la tata, care repara la maşină şi i-am cerut bani şi nu m-a recunoscut.
O.H.: Ce te face curios?
A.C.: În general, poveştile oamenilor simpli îmi stârnesc o mare curiozitate.
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie?
A.C.: Bau Bau.
O.H.: Ce te bucură?
A.C.: Am un sentiment aparte de bucurie când ştiu că am depus tot efortul necesar pentru a obţine un lucru, fie că îl obţin sau nu.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor?
A.C.: Armonie între minte, trup şi suflet pusă în slujba unui scop nobil, de a educa prin teatru. Cred că asta este esenţial, ca date precum carisma, vocea, capacitatea de a empatiza, să funcţioneze în această direcţie.
O.H.: Ce te face vulnerabil?
A.C.: Sunt extrem de vulnerabil când vine vorba de oameni cu suferinţe mai mari decât ale mele.
O.H.: Ce te entuziasmează?
A.C.: Profesional vorbind, entuziasmul îmi este stârnit când dintr-un proiect cu un mesaj puternic educativ fac parte oameni care nu pun pe primul plan interesul material şi care au acelaşi scop, ceea ce duce la o bună funcţionare a echipei şi a proiectului în sine.
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
A.C.: Generaţia din care fac parte cred că este plină de oameni extrem de talentaţi, dar care riscă să se piardă pe drum şi să-şi aplatizeze valoarea umană dacă ajung să facă o serie de compromisuri doar pentru a se alinia vremurilor în care trăim. În această generaţie stă puterea de a se trage semnale de alarmă pentru revenirea artei pe un macaz de pe care parcă a deraiat.
O.H.: Ce te stimulează?
A.C.: Noutatea este întotdeauna un stimul perfect pentru a-mi trezi interesul, dar nu orice fel de noutate, ci aceea care încorporează, totuşi, şi nişte trasee bine bătătorite şi verificate.
O.H.: Ce te motivează?
A.C.: Sunt motivat, în general, de lucruri cu un grad ridicat de dificultate la care, lucrând, ajung să-mi descopăr noi calităţi şi slăbiciuni.
O.H.: Ce te emoţionează?
A.C.: Lucrurile simple, făcute din suflet, care nu au ca scop satisfacerea ego-ului sau câştigul material.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
A.C.: Cred că există doar lucruri pe care regret că nu le-am spus, nicidecum lucruri pe care să le ascund.
O.H.: Ce iubeşti?
A.C.: Viaţa în general, ghidată după principii, sinceritatea şi simplitatea.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.C.: Asta nu ţine doar de mine. Cred că Dumnezeu are un mare cuvânt de spus, dar şi volumul de muncă pe care îl depun, atât în actorie, cât şi în viaţa personală.
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.