Studii:
2007-2010 - U.N.A.T.C. Bucureşti, profesor Adrian Titieni
2010 - 2014 - Universitatea Spiru Haret, masterat Actorie, profesor Ştefan Velniciuc
Participă la Gala HOP cu textul Un acoperiş deasupra capului, scris împreună cu Rucsandra Pop
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Ruxandra Coman: Uf. Mi-e greu să aleg, însă prima amintire care-mi vine în minte acum, e o poveste de pe la vreo 4-5 ani. Eram cu ai mei în vizită la o mătuşă îndepărtată. Ei bine, femeia asta avea o pernă în formă de elefant. Vai, ce-mi plăcea. O tot luam în braţe, mă aşezam pe ea, o pupam şi tot aşteptam să aud "Îţi place, Ruxicuţa? Ia-o, e a ta". N-a fost aşa, a trebuit să plătesc pentru perna-elefant. Mătuşa s-a uitat la mine şi mi-a zis cu vocea ei ascuţită de profesoară de geografie: "Ei, dacă vrei să fie a ta, zi o poezie". Aoleu. Am roşit şi m-am fâstâcit, însă tare-mi doream să fie a mea acea pernă ciudată, aşa că m-am băgat sub masă şi am recitat demnă numărătoarea de la 1 la 10 în engleză şi germană. Probabil a sunat teatral, căci perna-elefant a fost a mea şi mi-a vegheat somnul în copilărie.
O.H.: Ce te face curioasă?
R.C.: Oamenii. Muntele. Viaţa. Moartea.
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie?
R.C.: Fetiţa mută. Ăsta e personajul inventat de mama în una din poveştile pe care mi le zicea înainte să adorm (cu capul pe perna-elefant:)). Era un basm cu o fetiţă prinţesă, care avea de toate, dar nu putea să vorbească. Nu-mi amintesc exact ce se întâmpla, dar ştiu că la un moment dat, o vrăjitoare a vindecat-o şi ea a alergat bucuroasă spre părinţii ei, strigând cât o ţineau plămânii: "Mamă, tată, vorbesc!". Cred că-mi plăcea, pentru că eram un copil timid. Şi eu mi-am căpătat vocea târziu. Vrăjitoarea, în cazul meu, a fost chiar teatrul.
O.H.: Ce te bucură?
Soarele, cafeaua, bicicleta, marea, trenul, călătoriile, copiii etc.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor?
R.C.: Curaj, dragoste, credinţă şi o minte sănătoasă. A... şi noroc.
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
R.C.: Răutatea şi frica.
O.H.: Ce te entuziasmează?
R.C.: Începuturile.
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
R.C.: Bulversată, dar luptătoare.
O.H.: Ce te motivează?
R.C.: Lucrul în echipă, dragostea, curiozitatea, feedback-urile.
O.H.: Ce te emoţionează?
R.C.: Bunicii şi bunătatea.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
R.C.: Niciodată n-am vrut să-i văd făcându-şi griji pentru mine, aşa că le-am ascuns adevărul de multe ori. Am inventat multe poveşti, ca să-i menajez. Probabil nu le-aş spune niciodată că am avut un accident cu tirul.
O.H.: Ce iubeşti?
R.C.: Viaţa.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
R.C.: Ceva bun.
O.H.: Alege un video ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.