Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, promoţia 2012, actorie
U.N.A.T.C. Bucureşti, promoţia 2014, masterat arta actorului
Profesori: Paul Chiribuţă, Olga Delia Mateescu; master: Gelu Colceag, Radu Gabriel, Tania Filip.
Participă la Gala HOP la secţiunea grup, în spectacolul O poveste imposibilă.
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Ana Bianca Popescu: Culisele teatrului de operetă. Mama este artist liric acolo şi când eram mică mă lua cu ea la teatru. Am petrecut multă vreme prin culise şi urmăream cu drag ce fac oamenii pe scenă. Atunci nu înţelegeam mare lucru, dar eram fascinată de costume, muzică, lumini. Începând de atunci mi-am dat seama că îmi place foarte mult asta.
O.H.: Ce te face curioasă?
A.B.P.: Oamenii, relaţiile interumane, conflictul, acţiunea, cu alte cuvinte, viaţa!
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
A.B.P.: Madonna. Ai mei aveau casete video cu ea, le-am vazut, am înnebunit, ştiam toate cântecele pe de rost şi tot ce făcea în videoclipuri. Îi furam mărgelele şi fardurile mamei şi în fiecare seară aveam show în familie.
O.H.: Ce te bucură?
A.B.P.: Musicalul, comedia.
O.H.: Şi în afara scenei?
A.B.P.: Serile în care ne adunăm toata gaşca şi jucăm Activity, cafeaua de dimineaţă, marea, animalele, oamenii frumoşi.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
A.B.P.: Inteligenţă, disponibilitate, ludicitate, bucurie, curaj, generozitate, răbdare, imaginaţie, încredere... şi lista rămâne deschisă.
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
A.B.P.: Nesiguranţa. Neavând în unele momente o direcţie clară, devin sensibilă, nu gândesc limpede, şi astfel ies la suprafaţă punctele slabe. Noroc că sunt tăuroaică ambiţioasă, cu un raţionament puternic şi ies repede din astfel de situaţii. Adică încep să lucrez la direcţia de mai sus şi atunci uit de nesiguranţă. Ne lovim de astfel de momente. Suntem fragili pentru că lucrăm cu noi şi prin noi, iar până la rezultatul aşteptat este un drum lung.
O.H.: Ce te entuziasmează?
A.B.P.: O zi bună de repetiţie, o zi în care mai descoperi ceva!
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
A.B.P.: Foarte mişto! Actori totali, ambiţioşi, cărora trebuie doar să li se deschidă porţi, de restul se ocupă ei!
O.H.: Ce te stimulează?
A.B.P.: Că sunt tânără şi că pot să fac atât de multe: să repet în mai multe locuri, să joc, să cânt, să merg la workshopuri, să încerc tipologii diferite care sunt aproape sau nu de mine! Nu refuz nimic pentru că sunt sigură că ai de învăţat din absolut orice, şi mai cred că nimic nu este întâmplător. Sunt lucruri pe care trebuie să le descopăr acum, ca să nu-mi pară rău mai târziu că nu am ajuns să le fac.
O.H.: Ce te motivează?
A.B.P.: Satisfacţia lucrului bine făcut. Plăcerea lucrului în echipă, concesia şi cooperarea, generozitatea, iubirea şi respectul, încrederea, toate mă motivează şi sunt elementele primordiale care ajută la obţinerea lucrului bine făcut. Aici nu vorbesc numai de un spectacol, ci de orice act creativ.
O.H.: Ce te emoţionează?
A.B.P.: Sinceritatea, adevarul.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
A.B.P.: Le spun cam totul :)...
O.H.: Ce iubeşti?
A.B.P.: Să joc, să cânt, să mănânc pepene roşu.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.B.P.: Un viitor ocupat.
O.H.: Ocupat cu ce?
A.B.P.: Cu spectacole de teatru, cu musicaluri, atât în ţară, cât şi în străinătate, de ce nu şi film, muzică şi familie.
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.