Detaliile colorate din cadrul alb-negru, cu sângele ţâşnind, care putea să fie alb ca zăpada, roşu sau chiar într-o ţâşnire plastică galbenă, ca şi personajele puternice, exagerate, plus vocea din off readuceau în atenţie ce avuseseră filmele noir ale anilor '30-'40 mai bun.
Şi iată-i pe cei doi gândind o continuare, preluând unele personaje din filmul ştiut, completând golurile, făcând acum legătura cu 1, explicând de ce erau aşa unii eroi.
Tot ce era sugerat, cu detalii scurte, rapide, cu sufletul la gură în 1, devine în 2 lent. Scenele se lungesc, ca şi dialogurile, mai mult ca oricând argotice, cinice, ca în proza lui Raymond Chandler. Replicile, grele ca nişte sentinţe, miezoase, aproape poetice, se răsucesc în aerul greu al nopţii poveştilor poliţiste, bici care te arde peste urechi, te ia pe nepregătite cu şuierul lui frumos, aduce tonul flegmatic al bărbaţilor puternici care nu au frică şi nimic de pierdut.
1 era foarte bine montat, nu te lăsa să respiri, mereu apărea un element surpriză, vizual sau narativ. 2-ul are burţi, se lungeşte în unele episoade mult, le lasă să se dezvolte ca scurtmetraje de serie B. E drept că o are pe Eva Green în toată splendoarea, visul tuturor bărbaţilor planetei. Actriţa îşi oferă nudul, corpul perfect, din toate unghiurile şi poziţiile, aproape porn, iar camera o soarbe din priviri, o iubeşte. Ea în piscină, ea goală cu luna în spate ca o zeitate păgână, de pus pe poster.
Însă acum, mai mult ca oricând, se păstrează mai mult stilul realist al poveştilor poliţiste retro (vezi şi poliţistul Mort), cu clişee şi detalii din filmele clasice de gen. Efectele vizuale (atât de aşteptate de spectator sau fan), când vin, umplu inima de bucurie.
Aşa cum în Casablanca, "Toată lumea merge la Rick", aici, se pare, că toată lumea se duce la Kadie's Saloon, acolo unde dansează (mereu, aşa se nimereşte) Nancy pe masă. Şi această repetiţie nu prea face bine filmului. S-au adăugat episoade, special realizate pentru film, unul din ele fiind cel al răzbunării dansatoarei Nancy. Iar traseul cu eroina / actriţa care se deşiră, se îmbată, se pierde e cel mai puţin credibil. Sigur, ăsta e cuvântul care nu poate să existe într-un film de Rodriguez-Miller, căci logica nu are ce căuta aici.
Fiecare bărbat, fiecare erou al episodului îşi narează din off povestea, gândurile şi trăirile, cu aerul filmelor detectivului Marlowe. Şi toţi actorii au voci parcă făcute pentru procedeul din off.
Senatorul iar cu ochii lui deschişi la culoare, Bruce Willis care revine aici ca spirit, ca o fantomă protectoare pentru mica Nancy (Jessica Alba cu multele ei peruci). Mickey Rourke, cu al său Marv, nu numai că revine în poveste, dar are parte de un rol expandat. Machiajul său e diferit de 1, cu riduri la vedere, dar în continuare minunat. Scena cu el pe loc şi în jurul lui maşini mici învârtindu-se - excelentă.
Apar chipuri noi în serie. Dennis Haysbert în locul şi rolul lui Michael Clarke Duncan, mort între timp. Personajul său, Manute, un prequel, ne arată acum de ce în 1 avea un ochi lipsă. Dwight nu mai este jucat de Clive Owen, ci de Josh Brolin, care pare foarte la locul lui în asemenea poveste cu gansteri. Are vocea, are statura, are faţa perfecte pentru rol. Ray Liotta, pe care nu l-am mai văzut de ceva timp, interpretează aici un politician, dar, din păcate, rămânem doar cu fundul lui gol. Lady Gaga, o chelneriţă banală - de umplutură.
În afară de sânii şi pântecele atât de expuse ale Evei Green (aici pe model letal-senzual al rolurilor Barbarei Stanwyck din filmele vechi), cel mai neaşteptat în rol este nou sositul Joseph Gordon-Levitt, care se achită de rol minunat. El este una din bilele albe ale filmului.
În afară de ochii coloraţi, de accentele de păr, foarte frumoase aici fundaluri desenate ale oraşului, drumurile cu palmieri desenaţi, printre care şerpuiesc maşinile de epocă (multe modele, realiste, bine în cadru).
Fiind mult mai aproape de acţiunea filmelor clasice noir, tensiunea e mai bună, palpabilă aici, mult mai mult de film poliţist decât de bandă desenată schematică. Eclerajul expresionist, drumurile, interioarele maşinilor.
Mult mai multă nuditate, sex mai mult, dar şi trădare, scene-nadă pentru toată lumea într-un film-experiment nu pentru gustul tuturor.