Studii: Universitatea de Arte "George Enescu", Iaşi, Promoţia 2011, Profesor: Emil Coşeru.
Participă la Gala HOP în spectacolul Feromonii, text de Theo Herghelegiu, în regia lui Vlad Volf.
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Petruţ Butuman: Ei, prima amintire despre teatru o am din copilărie, când mergeam la spectacole pentru copii, duşi de învăţători. Prima amintire veridică şi mai proaspătă e de pe la vreo 17 ani, când am văzut un Richard al III-lea nu se mai face, la Teatrul "Victor Ion Popa" din Bârlad (Bârladul fiind o aşezare de prin estul Moldovei), spectacol care pe vremea aia m-a impresionat.
O.H.: Ce te face curios?
P.B.: Aproape tot, în afară de proşti şi prostii!
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
P.B.: Cred că Van Damme, Arnold... păi îmi plăceau filmele alea de pe VHS-uri, că altceva nu ştiam. Aaaa! Şi multe personaje din poveştile pe care le-am citit (din cărţi, că n-avem tabletă).
O.H.: Ce te bucură?
P.B.: Că sunt sănătos (îmi place să cred că sunt), copilul meu, ţigările, cafeaua, alcoolul, câinele şi pisica şi în general micile bucurii ale vieţii.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
P.B.: Deja ai enumerat şi tu câteva. Şi defectele pot fi folositoare, dacă le exploatezi cu măsură, sigur că este bine dacă eşti plurivalent, dacă eşti urât sau frumos, nu contează. Dramaturgia care se respectă creează un climat pentru toată lumea (ar fi ideal dacă ar ţine cont de asta şi regizorii şi... alţii).
Eu cred că cel mai important lucru pentru un actor este să facă lucrurile cu credinţă şi să nu-i fie ruşine cu meseria lui (nu dăm nume) şi poate cel mai important este să fie OM în primul rând (nu ştiu de ce am zis asta la urmă).
O.H.: Ce te face vulnerabil?
P.B.: Mă irit pe gât când văd proşti, nesimţiţi şi "oameni" meschini.
O.H.: Ce te entuziasmează?
P.B.: Oamenii sinceri şi femeile frumoase!
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
P.B.: Ca toate celelalte. Moşneguţii care au trăit în timpul fostului regim politic sigur că fac parte din generaţia "gri" a acestei ţări, indiferent de clasa socială din care fac parte (nu mă refer aici la Voiculescu, Copos şi alţii, că ăştia sunt veseli). Referitor la "degeneraţia", pardon, generaţia noastră este mai colorată şi dezaxato-debusolată, măcar ei cred că au libertate într-o ţară care nu le oferă nimic! Trebuie să fii tâmpit să crezi că o să fie bine. După 25 de ani de moloz, sigur că nu e bine.
O.H.: Ce te stimulează?
P.B.: Atmosfera plăcută de lucru, banii şi berea!
O.H.: Ce te motivează?
P.B.: Viitorul incert.
O.H.: Ce te emoţionează?
P.B.: Aproape tot, plăcut sau neplăcut.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
P.B.: "Că o să aibă un nepoţel". Glumesc, au deja. Nu am probleme la chestiunile astea de comunicare cu părinţii. N-am nimic de pierdut, zic ce vreau. Asta e valabil pentru toată lumea, cu riscul de-a pierde tot.
O.H.: Ce iubeşti?
P.B.: Femeia, muzica, vinul, copilul, teatrul, filmul = viaţa.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
P.B.: O toamnă frumoasă iar în viitor... nu ştiu!
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.