Studii: Facultatea de Arte "George Enescu", Iaşi, secţia Arta Actorului, Profesor: Octavian Jighirgiu
Participă la Gala HOP cu spectacolul Feromonii de Theo Herghelegiu, regizat de Vlad Volf.
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Anca Pascu: Concret nu pot spune, dar îmi aduc aminte că după ce se terminau orele la grădiniţă, de multe ori, mergeam cu mama la Teatrul Dramatic "Sică Alexandrescu" din Braşov.
O.H.: Ce te face curioasă?
A.P.: În topul curiozităţilor mele ar fi comportamentul oamenilor necunoscuţi şi secretele.
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
A.P.: Personajul meu special este Mamacul, un papuc de casă în formă de câine. Eram nedespărţiţi, mâncam împreună, făceam baie împreună şi nu puteam dormi dacă acesta nu era lângă mine cu perna şi cu păturica lui.
O.H.: Ce te bucură?
A.P.: Dragostea, întâlnirile cu oameni mişto, mersul acasă de sărbători, hoinăritul prin locuri necunoscute, festivalurile de teatru, cafeaua şi ţigara de dimineaţă, o carte bună citită pe plajă etc.
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
A.P.: Cred că ar avea nevoie de o sensibilitate aparte şi de o deschidere emoţională faţă de tot ce îl înconjoară.
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
A.P.: Trădarea, minciuna şi violenţa.
O.H.: Ce te entuziasmează?
A.P.: Proiectele noi, casting-urile, spectacolele, surprizele.
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
A.P.: Sistemul defectuos din această ţară a format, involuntar, o generaţie de luptători. Cred, deci, că fac parte dintr-o generaţie de oameni ambiţioşi şi dornici de evoluţie.
O.H.: Ce te stimulează?
A.P.: Numele meu scris pe un ordin de distribuţie, criticile, şansele pe care le primesc.
O.H.: Ce te motivează?
A.P.: Dorinţa de a cunoaşte şi de a lucra mai mult.
O.H.: Ce te emoţionează?
A.P.: Cel mai tare mă emoţionez când se termină o vizită acasă şi părinţii mă conduc la microbuz. De fiecare dată când se întâmplă asta îmi dau seama că o etapă a vieţii mele s-a încheiat şi că timpul chiar trece foarte repede. Drumul între Braşov şi Iaşi este într-un fel drumul între trecut şi posibil viitor.
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
A.P.: "I could tell you, but then I'd have to kill you!"
O.H.: Ce iubeşti?
A.P.: Iubesc tot ce mă bucură.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.P.: Nu cred nimic, aştept să se întâmple.
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.
A.P.: Nu cred că există.