Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Gala Tânărului Actor HOP 2014

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mini-interviuri HOP, 2014 (XXVI)


, un interviu cu

septembrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Alexandru Traian Malaicu, 26 ani
Studii: Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, promoţia 2010, Profesor: Anca Bradu
Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, masterat, promoţia 2014, Profesori: Dan Glasu şi Constantin Chiriac
Participă la Gala HOP la secţiunea grup în spectacolul
Ce a spus vrabia de Danny Mitarotondo, regizat de Ioan Alexandru Savu şi Alexandru Malaicu, iar la proba obligatorie Daniel Plainview interpretat de Daniel Day-Lewis în filmul There Will Be Blood.
Proba "hors-concours": Ciquita Show.


Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Alexandru Traian Malaicu: Nu ştiu exact. În copilărie, când dispăream şi apăream de după canapea, având ca spectatori proprii părinţi. Primul spectacol de teatru pe care l-am văzut a fost Avarul de Molière şi am fost fascinat. Cred că aveam în jur de 15 ani.

O.H.: Ce te face curios?
A.T.M.: Tot ce ţine de lumea din jurul meu, cu toată bunătatea şi răutatea ei.

O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
A.T.M.: Bunicul meu. E oarecum ciudat, deoarece nu-mi amintesc prea multe despre el. A murit când aveam trei ani. Bunicului meu, din cauza unei boli, i s-au amputat ambele picioare şi a fost condamnat să stea în pat aproximativ cinci ani. În tot acest timp şi-a citit biblioteca de şase sute şi ceva de cărţi de două ori, folosind ca semn de carte poza mea. Mi-am petrecut o bună parte din primii mei ani alături de el şi poate că l-am influenţat oarecum, aşa cum şi el m-a influenţat mai târziu când i-am descoperit cărţile.

O.H.: Ce te bucură?
A.T.M.: Să-mi beau cafeaua la 8 dimineaţa într-o zi de duminică, atunci când reuşesc. Expresia părinţilor mei atunci când le fac o vizită neaşteptată după un timp îndelungat. Momentul în care mă uit cu prietenii la un film bun şi aplaudăm la sfârşitul filmului. Momentul în care dobândesc simplitatea după un lung şir de repetiţii unde nu am făcut altceva decât să complic. Apusul.

O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
A.T.M.: Încrederea cred că e cel mai important lucru. Trebuie să spargă blocajele care vin din frică: "Nu sunt suficient de talentat, de înalt, de frumos; voi fi dorit, voi fi abandonat, voi fi umilit, voi fi, voi fi, voi fi...?". Trebuie să fie conştient că poate fi bun şi rău şi să accepte acest lucru. Trebuie să aibă dorinţa de a se cunoaşte pe sine, lumea, şi să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Trebuie să iubească.

O.H.: Ce te face vulnerabil?
A.T.M.: Propriile-mi gânduri, frica, pasivitatea, neîncrederea.

O.H.: Ce te entuziasmează?
A.T.M.: Ziua în care încep repetiţiile la un nou spectacol. Momentul în care am o idee nouă referitoare la personaj sau pentru o anumită scenă, chiar dacă se dovedeşte a fi proastă sau nepotrivită.

O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
A.T.M.: Nu ştiu. Oamenii şi în special tinerii din ziua de azi sunt foarte diferiţi. Avem sisteme de valori foarte diferite. Unii se mulţumesc să meargă în cluburi toată săptămâna şi se rezumă doar la atât, alţii călătoresc prin lume cu autostopul, un rucsac în spate şi puţini bani. Dar dacă ar fi să mă limitez doar la tinerii actori din ziua de azi, cred că în noi stă puterea de a schimba ceva. De a ajunge la acea simplitate atât de frumoasă.

O.H.: Ce te stimulează?
A.T.M.: Atunci când în repetiţie sau spectacol se creează acea energie frumoasă şi totul devine organic.

O.H.: Ce te motivează?
A.T.M.: Momentele în care îmi văd colegii cum cresc şi înfloresc pe scenă.

O.H.: Ce te emoţionează?
A.T.M.: Atunci când văd un nevoiaş care hrăneşte un câine înainte de a se hrăni pe sine.

O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
A.T.M.: Că le sunt nerecunoscator şi că nu-i iubesc.

O.H.: Ce iubeşti?
A.T.M.: Îmi iubesc părinţii, deşi îmi doresc să le spun mai des acest lucru. Îmi iubesc prietenii, colegii şi toate amintirile frumoase legate de aceştia.

O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
A.T.M.: Nu ştiu ce mă aşteaptă. Tot ce-mi doresc e să fiu sănătos şi să pot face această meserie cât mai mult timp.

O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.
A.T.M.: Probabil că unul dintre videoclipuri ar fi acesta:





 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2014


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Oana Hodade
 Alte articole de Alexandru Traian Malaicu


Alte articole

 Ada Lupu... Nu e ceea ce pare - câştigătoarea Marelui Premiu la HOP, 2014, Sonia Teodoriu, despre Ada Lupu
 Ziua 4 la Gala Tânărului Actor HOP, 2014, Oana Hodade
 Laureaţii Galei Tânărului Actor HOP 2014, Comunicat de presă
 Ziua 3 la Gala Tânărului Actor HOP, 2014, Oana Hodade
 Ziua 2 la Gala Tânărului Actor HOP, 2014, Oana Hodade
 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2014


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer