octombrie 2014
Festivalul de film de animaţie anim'est 2014
Ediţia Anim'est 2014 păstrează tradiţia ediţiilor trecute şi ne aduce retrospectiva unui animator renumit nu doar pentru talentul său creativ, ci şi pentru că a reuşit să îşi producă propriile filme. Bill Plympton nu lucrează pentru niciun mare studio american de animaţie, ci a fost şi a rămas animator independent, echipa sa numărând doar 6-10 oameni care lucrează de zor la partea tehnică a filmelor sale. Plympton desenează de mână, în creion, storyboard-uri pentru toate filmele sale, nu a încercat varianta digitală şi nici nu are de gând. Desenele sale sunt scanate pe rând, un lungmetraj putând cuprinde până la 30.000 de planşe.

În prima etapă a retrospectivei s-au proiectat scurtmetrajele de debut ale lui Plympton, încercări ale mai multor tehnici de desen care s-ar preta transpunerii filmice (live-drawing, stop-motion) spot-uri pentru MTV, musical-uri ironice. Boom Town, o ironie politică asupra conflictelor dintre americani şi ruşi, este scurtmetrajul prin care Plympton a învăţat ce presupune realizarea unui film de animaţie. 23 Ways to Quit Smoking / 23 de feluri în care te poţi lăsa de fumat abordează cu umor lupta împotriva dependenţei de tutun, contracarând tensiunea creată în jurul unui fumător şi şansele pe care acesta le-ar avea în depăşirea situaţiei. How to Kiss / Cum să săruţi enumeră tipurile de sărut existente, hiperbolizând caracteristicile acestora atât prin imaginile vizuale uşor groteşti, cât şi prin voice-over-ul care descrie în detaliu fiecare proces, accentuând detaliile cu tentă absurdă. Your Face / Chipul tău este o dovadă a ceea ce va deveni trucul preferat al lui Plympton, tranziţia dinamică a formelor. Chipul unui bărbat ce cântă se deconstruieşte şi reconstruieşte de nenumărate ori, apoi se multiplică şi se scindează, combinându-se cu alte forme şi obiecte.

Primul lungmetraj realizat de Plympton, The Tune / Melodia a fost şi primul feature-film de animaţie desenat în întregime de o singură persoană, inspirând numeroşi tineri animatori şi oferindu-le certitudinea că se poate face animaţie de calitate şi de succes fără sprijinul unui studio important. Proiectul vizual a fost gândit în paralel cu o compilaţie muzicală care să amintească de tinereţea lui Plympton şi a prietenei sale Maureen McElheron care s-a ocupat de alegerea melodiilor de pe coloana sonoră. Astfel, The Tune este, de fapt, o serie de momente de musical (jazz, delta blues, rock'n'roll, tango) legate de un fir narativ care îi are în centru pe Dell şi Didi, un compozitor în căutarea inspiraţiei şi o secretară în căutarea iubirii şi a statorniciei vieţii de cuplu. Filmul încurajează libertatea şi sinceritatea în exprimarea emoţiilor prin artă, aducând o critică la adresa producţiilor muzicale comerciale care devin din ce în ce mai superficiale în încercarea de a-şi atinge scopul consumerist. Este evidenţiat contrastul dintre melodia pe care Dell se chinuie să o compună (care e o serie de comparaţii hilare ale iubirii care rimează şi ar prinde la bine la public) şi melodiile cântate de personajele pe care Dell le întâlneşte în aventura sa iniţiatică (exponente ale unor genuri muzicale de referinţă).


Cel mai recent film al lui Plympton este Cheatin' / Amanţi, proiectat în premieră în Europa de Est, o animaţie pentru adulţi care conţine scene de sex explicit şi scene cu conotaţii sexuale puternice. Cum studiourile de la Hollywood sunt reticente în a produce animaţii care sunt adresate exclusiv adulţilor, finanţarea filmului s-a făcut printr-o campanie de strângere de fonduri cu rezultate nesperat de bune. Spre deosebire de celelalte filme ale lui Plympton, Cheatin' se axează mai mult pe evoluţia personajelor decât pe acţiuni, emoţiile fiind transmise eficient chiar şi fără dialog. Ella şi Jake sunt doi tineri care se îndrăgostesc electric, şi la propriu şi la figurat, când el o salvează pe ea de la a fi electrocutată de un cablu scăpat de sub control, într-un parc de distracţii. Pasiunea şi iubirea se combină perfect în viaţa celor doi, până în momentul în care Jake este făcut să creadă că Ella îl înşeală. Din acel moment începe un cerc vicios de infidelitate care riscă să sfârşească într-o tragedie. Accentele violente, cele ironice şi sensibilitatea sunt manipulate astfel încât filmul să aibă o puternică latură de analiză psihologică a eroinei (Ella - prima eroină de sex feminin din filmele lui Plympton) şi implicit a prototipului femeii înşelate. Combinaţia dintre sentimentele pe care aceasta le-ar putea avea în momentul conştientizării infidelităţii(furie din cauza trădării, umilinţă, disperare, gelozie, dor) şi intensitatea iubirii pe care încă i-o poartă bărbatului este exprimată de Plympton prin dorinţa Ellei de a trece în fiecare zi în corpul femeii cu care Jake urmează să se culce într-o cameră de motel. Abordarea lui Plympton este extrem de ingenioasă şi totodată greu de suportat din punct de vedere emoţional, ceea ce face filmul său o provocare la nivelul analizei comportamentale, fără a pierde însă nimic din efectul poetic al întregii poveşti.


Descarcă programul anim'est, 2014 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus