Masterclass Bill Plympton - succesul în animaţia independentă - Anim'est, 2014

Omul care a spus că ar dori să se acorde un premiu Nobel şi pentru umor a apărut pe scena cinema-ului Elvira Popescu relaxat, aranjându-şi de zor markerele pe măsuţa improvizată pentru el şi asigurându-se că publicul vede bine planşa albă pe care urmează să deseneze câteva dintre personajele sale preferate. Bill Plympton şi-a prezentat la Anim'est 2014 reţeta sau, cum o numeşte el, dogma după care se ghidează în realizarea filmelor sale. Regulile sale sunt clare, filmul trebuie să fie:
La o primă încercare, scurtmetrajul este preferabil lungmetrajului, căci va putea fi cumpărat şi prezentat mai uşor de cei interesaţi. Apoi, pentru un începător, cu cât bugetul de realizare e mai mare, cu atât creşte riscul ca acesta să nu îşi recupereze banii. Plympton sfătuieşte tinerii să se folosească de propriul talent mai mult decât de voci cunoscute sau de melodii de succes pentru a atrage atenţia asupra filmului. Ingredientul principal rămâne totuşi umorul. Oamenii vor să râdă, spune Plympton. Cumva, oamenii se aşteaptă de la o animaţie să îi distreze, să îi amuze, să îi relaxeze, aşa că de ce nu le-am îndeplini dorinţa?

Umorul poate veni de oriunde, emoţiile pot veni oricum, depinde de fiecare ce latură a sa, a realităţii din jurul său sau a imaginaţiei sale va explora. Plympton încurajează originalitatea în animaţie, spunând că orice copiere a vreunui stil deja existent se va resimţi, aplatizând filmul, împiedicându-l să transmită ideea din care s-a născut. De asemenea, animaţia digitală dezumanizează filmul, căci, spune Plympton, este formată doar din linii perfecte generate de un computer. Deşi computerul este programat tot de o persoană, distanţa dintre el şi spectator devine infinită. Greşeala umană este de fapt magia umană şi implicit magia animaţiei lui Plympton, faptul că fiecare urmă uşor deviată va rămâne şi va face parte din proiectul final înseamnă că filmul este la fel de viu ca persoana care a lăsat acea urmă pe hârtie.

Libertatea de exprimare şi de abordare a unei anumite tehnici sau a unei idei, a unui simplu vis sau a unei poveşti auzite într-o noapte într-un bar l-au făcut pe Plympton să refuze oferte de angajare din partea Disney. Îţi finanţează singur filmele, îşi produce singur filmele, îşi scrie scenariile, îşi construieşte story-board-urile şi desenează fiecare dintre zecile de mii de planşe necesare. Echipa tehnică se ocupă de restul. De aceea un scurtmetraj marca Plympton costă în jur de 5.000 de dolari, iar un lungmetraj de 10 ori mai mult, în timp ce un lungmetraj de la un mare studio de la Hollywood ajunge la costuri de milioane de dolari. Animaţia se poate face în timpul liber, datorită internetului şi tuturor programelor disponibile animaţia se poate face acasă, de un singur om. Plympton n-ar da pe milioane de dolari plăcerea de a desena orice îi trece prin cap, oricând, oricum. Filmele sale sparg barierele preconcepţiilor conform cărora animaţia este ceva destinat mai ales copiilor, incluzând scene de nuditate, de violenţă sau de sex în creaţiile sale. Deşi se consideră un desenator şi nu un scenarist, spunând că încă învaţă cum să spună o poveste bine, cel mai recent film al său, Cheatin', inspirat dintr-o poveste de dragoste personală, ajunge extrem de departe cu definirea caracterelor personajelor, cu analiza dualităţii sentimentale, cu exprimarea emoţiilor paradoxale. Trebuie să iubeşti să-ţi desenezi(creezi) personajele. Asta e cea mai bună parte a animaţiei!, spune Plympton.

Nominalizat la Oscar cu unul dintre primele sale scurtmetraje, Your Face / Chipul tău, animatorul independent consideră că accesul la marile festivaluri nu este dificil cât timp proiectul realizat este unul de calitate. Orice nominalizare sau proiecţie a unui film în cadrul unui festival aduce cu sine atenţia presei sau a canalelor TV, iar acest lucru poate duce la obţinerea finanţărilor pentru un viitor proiect. Banii lui Plymton vin din proiectarea filmelor sale în cinematografe, în instituţii, din vinderea lor pe internet sau pe dvd. De asemenea desenele sale originale au mare succes, motiv pentru care Plympton le vinde la fiecare apariţie a sa în cadrul unui eveniment important. Continuă să realizeze şi scurte clipuri sau secvenţe pentru filme de animaţie renumite precum The Simpsons şi ţine workshop-uri sau masterclass-uri în întreaga lume. În opinia sa se poate trăi din animaţie independentă, se poate avea succes cu animaţie independentă şi se poate schimba perspectiva publicului asupra a ceea ce animatori ar trebui să includă sau nu în filmele sale.

O idee bună de film de animaţie poate avea doar vreo 30 de secunde, precum Waiting for Her Sailor / Aşteptându-şi marinarul, dar atât de multă forţă încât să facă o sală întreagă să râdă, să şi-o amintească şi să îşi dorească să o revadă. Un personaj îndrăgit de animaţie poate să fie desenat dintr-un semicerc, un triunghi şi câteva cerculeţe, precum câinele săltăreţ din The Guard Dog / Câinele de pază. Povestitor sau desenator, animaţia îţi oferă posibilităţi infinite. Trebuie doar să fii dispus să dai puţin din tine unei coli albe.