Steven Spielberg avea de multă vreme în minte să realizeze propria ecranizare-adaptare după opera lui H.G. Wells War Of The Worlds, dar apariţia în 1996 a lui Independence Day l-a făcut să-şi amîne planul pînă cînd trena filmului lui Roland Emmerich avea să se fărîmiţeze. S-a luat cu altele şi a trecut aproape un deceniu pînă cînd proiectul a ajuns pe ecrane.
Ce sens mai "face" H.G. Wells azi, cînd filmele-catastrofă ne-au obişnuit deja cu atît de multe scenarii ale sfîrşitului? Nu ştiu în ce măsură şi-a propus Spielberg să răspundă la această întrebare (el, care cu E.T.. militase pentru extraterestrul prieten!). Ideea unei adaptări care să updateze (sic) ultimele găselniţe tehnice nu ar fi fost suficientă. Însă Spielberg, care e un copil mare cu bani mulţi, are voie să aibă capricii şi nu are de ce să le şi explice. Mai mult ca sigur că e un fan al romanului apărut în 1898. Filmul lui pare să se fi inspirat nu numai din roman, ci şi din adaptarea radiofonică difuzată pe 30 octombrie 1938 de Orson Welles şi The Mercury Theatre, care a dus la isterie o mulţime de oameni convinşi că Pămîntul e invadat de marţieni (ziarele vremii dădeau amănunte detaliate despre cutare cetăţean care a sunat la poliţie sau a ieşit cu batista udă pe faţă, temîndu-se de gaze toxice). Ca şi în adaptarea difuzată de CBS, extratereştrii aterizează în America, nu în tradiţionala Anglie a lui H.G. Wells. "Au ruinat cea mai măreaţă ţară a lumii", spune cineva, vag ironic, în adaptarea din 1938. Dar azi, astfel de exclamaţii nu mai sună ironic, după ce în Independence Day însuşi preşedintele SUA se aburca în avion şi pornea la lichidat extratereştri. Şi acolo nu era o ironie.
Spielberg adaptează romanul la zilele noastre, şi aici se simte dorinţa cineastului de a privi evenimentele cărţii prin obiectivul prezentului. Aşa se face că nu prin ediţiile ziarului "The Daily Mail" vin noutăţile, ca în roman, ci prin ştirile de la televizor. Eroul filmului nu mai e însurat ca în roman, ci în ton cu vremurile, bărbat divorţat cu probleme de relaţionare cu odraslele neglijate. Pe Ogilvy, personajul interpretat de Tim Robbins, Spielberg l-a luat doar cu numele din cartea lui H.G. Wells (unde denumea un faimos astronom), dar parţial şi din carnea personajului Stranger din finalul adaptării radiofonice, cel care propovăduia ascunderea tactică sub pămînt. Cel mai notoriu e felul în care reacţionează oamenii simpli pînă să realizeze că sunt atacaţi de extratereştri. Ei se întreabă dacă teroriştii sunt de vină, complet nepregătiţi pentru o altă paradigmă a sfîrşitului.
Adevărul este că efectele speciale sunt înfricoşătoare - clădiri rupte în două, vehiculele extraterestre călărind dealurile, caldarîmul străzilor vălurind etc., dar Spielberg ştie să creeze o poezie a sfîrşitului, cum e imaginea trenului în flăcări care taie pelerinajul oamenilor disperaţi spre Boston, ori cea a rîului care duce cu sine mai întîi un cadavru, pe urmă zeci, sub ochii muţi ai micuţei, dar foarte prezentei actriţe Dakota Fanning. Pe urmă, Spielberg are simţul ritmului şi pe cel al dezastrului, creînd spectatorului senzaţii claustrofobice şi făcîndu-l să-şi dorească în van momente de pauză de joc, în care să nu mai apară nici umbră de pericol. Toate ca toate, dar War Of The Worlds în variantă Spielberg nu e pînă la urmă decît un film de divertisment (!), care trimite palid la H.G. Wells (de fapt nici nu se spune că ar fi vorba de marţieni) şi care exploatează micile şi marile marote ale genului - de la cultul familiei pînă la alegerea unei vedete - recte Tom Cruise - în rolul celui pe care extratereştrii îl ţintesc, dar nu-l nimeresc.
Toată energia filmului stă în hăituirea oamenilor de către extratereştri, iar sfîrşitul lui înregistrează palid victoria oamenilor, care e de fapt victoria Pămîntului care i-a distrus pe extratereştri prin bacterii. Anterior, fiica eroului, căreia îi intrase o ţeapă în deget, îi spune tatălui să stea potolit, căci corpul îşi va strînge forţele şi va ejecta singur ţeapa. Spielberg nu mai face poezie filosofică din capacitatea de rezistenţă a pămîntului, din grija Mamei Terra pentru odraslele ei, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci rămîne cu privirile aţintite spre deget.