- Hadji.
Am ieşit zâmbind din cinema. Ciudat, ai spune. Pentru că, după cum povestea şi regizorul Michel Hazanavicius la începutul vizionării, nu poţi să faci o comedie sau să ironizezi un subiect atât de serios precum războiul. Ce-i drept, au fost momente-n care mi-am pus mâinile la ochi (poate un pic exagerat, dar se simte pe propria piele sentimentul de uimire), apoi au fost momente-n care aproape am lăcrimat de bucurie. Am şi râs puţin şi atunci am simţit cu adevărat că reacţia celor din sală la film a fost aceeaşi cu a mea pe-ntreg parcursul filmului.
De teamă, dar în acelaşi timp de linişte. Indiferent de greutatea filmului pe parcurs, ai senzaţia că-n final te vei bucura, pentru că starea pe care ţi-o transmite filmul este mai degrabă de calm decât de agitaţie. Echilibrul creat de scenariul incredibil de bine pus la punct te pune într-o poziţie dificilă. Nu poţi să alegi care dintre cele două personaje cheie merită atenţia ta. De-a lungul filmului m-am regăsit într-o stare interioară care m-a depăşit. Am simţit că pot empatiza atât cu personajul care a ajuns să facă rău, pentru că era forţat de împrejurări să se comporte ca atare, dar în acelaşi timp am empatizat şi cu personajul care transmitea frumuseţe şi linişte.
The Search este căutarea ce defineşte fericirea. Este fericirea pe care o regăseşti în lucrurile pe care le credeai pierdute sau în cele pe care abia le-ai descoperit, dar cu care nu te-ai obişnuit încă. Filmul prezintă poveştile a doi băieţi, Hadji şi Nikolai, pe care, deşi nu s-au văzut niciodată şi nu se vor vedea vreodată, îi leagă o anume întâmplare, o anumită zi. Pentru amândoi ziua aia înseamnă un nou început, este etapa de maturizare la două vârste diferite.
Conflictul dintre Cecenia şi Rusia este foarte bine redat. Originalitatea personajelor, a locurilor, a mizeriei, a războiului în sine şi chiar şi urmelor de negreală pe faţa lui Hadji-n momentul în care pleacă de acasă, toate sunt bine conturate, detaliile sunt surprinse foarte atent. Situaţia pe care doar un singur om o semnalează ca fiind importantă, şi anume războiul care distruge atât de multe vieţi doar din încăpăţânarea oamenilor de la conducere, rămâne în final doar un fundal în care se desfăşoară acţiunea. Accentul se pune pe maturizare, pe dezvoltarea personajelor şi pe regăsire. Şi nu doar Hadji şi Nikolai se maturizează, şi se regăsesc, ci şi Carole (Bérénice Bejo), care ne este descrisă în cea de-a doua parte a filmului într-un portret aproape matern, în care se reflectă iubirea şi căldura unui străin care a cunoscut un alt străin şi cu care a împărţit totul.
În final, The Search este drumul care duce către regăsire, are un scop, fie că e vorba de regăsirea unor oameni dragi sau de regăsirea sinelui. Vieţile personajelor din lumi diferite, de factură sentimentală diferită, de emoţii diferite, toate au o conexiune. Toţi ajung să existe cumva în viaţa celuilalt, chiar şi indirect. E un film despre războiul cu sine şi despre provocarea pe care ţi-o asumi luând decizii într-o clipită.