Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Kis uykusu / Winter Sleep

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În spatele uşilor închise, în Anatolia - Kis uykusu / Winter Sleep la Les Films de Cannes à Bucarest, 2014


octombrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Laureat al Festivalului de la Cannes, cu Palme d'Or 2014, Kis uykusu / Winter Sleep este un subtil tablou al vieţii de familie, realizat de Nuri Bilge Ceylan, la trei ani distanţă după drama Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia. Recentul film al cineastului turc explorează profunzimile unor personaje, aflate "în spatele uşilor închise", undeva în Cappadocia.

Pe colinele semeţe din Anatolia, într-un spaţiu auster, Aydin (Haluk Bilginer) - fost actor la Istanbul -, se ocupă de un mic hotel, numit Othello. Hotelul este o fortăreaţă încastrată în munţi, de la înălţimea cărora Aydin contemplă micul spectacol al vieţii de zi cu zi, participând el însuşi la treburi lumeşti. Se apropie iarna şi turiştii sunt tot mai rari. Retras într-un birou căptuşit de cărţi, afişe vechi şi măşti - vestigii ale profesiei sale precedente -, Aydin încearcă să scrie o istorie a teatrului turc. În acest "bârlog", fostul artist redactează editoriale pentru ziarul local ("Voices of the Steppe"). Alături de Aydin, se află mai tânăra lui soţie, Nihal (Melisa Sözen), frumoasă şi delicată, absentă şi discretă, care este antrenată în diverse cauze sociale. Legăturile afective dintre cei doi soţi par încremenite, mai ales că lor li s-a alăturat şi Necla (Demet Akbag), sora lui Aydin, chinuită după un divorţ supărător. Vidul existenţial stăpâneşte acest ţinut izolat. Cele trei personaje se reunesc pentru a mânca împreună şi se lansează în lungi discuţii.

În această povestire morală, cu accente filosofice, Nuri Bilge Ceylan desfăşoară acţiunea "în spatele uşilor închise", în hotelul solitar, cu o retorică sofisticată, plină de cuvinte încărcate de forţă. Intriga este deschisă de tirul cu pietre lansat de un puşti, Ilyas (Emirhan Doruktutan), asupra camionetei lui Aydin. Astfel, punctul de pornire al filmului îl constituie o problemă de conştiinţă: copilul care îl înfruntase este fiul unui locatar rău-platnic, Ismail (Nejat Isler). De aici, se articulează o dilemă de natură morală: Ar fi trebuit să pună totul în seama năvălniciei vârstei fragede sau, dimpotrivă, să profite, forţând nota?

Povestea cinematografică descrie viaţa anodină din acest Olimp întunecat şi greu accesibil, amintind de Castelul lui Kafka. Mizantropia lui Aydin se trage nu numai din izolarea spaţială, ci şi din şuvoiul de cuvinte ce-i însoţesc apariţiile. Graţie posturii personajului, spectatorul recunoaşte suficienţa asumată a bătrânului şi pătrunde în lumea acestuia. Durata lungmetrajului (3h16) contribuie, din plin, la senzaţia asfixiantă ce înăbuşă acest "rebus" uriaş. Cu ajutorul indiciilor oferite de cineastul turc, spectatorul descifrează multiplele faţete ale lui Aydin. Scenele de viaţă conjugală din Anatolia, atât de asemănătoare cu cele din universul lui Bergman, etalează măiestria lui Ceylan. Tensiunea dialogurilor indică natura personajelor şi dezvăluie adevărul, ca în piesele lui Cehov.

Conflictul dintre proprietarul Aydin şi locatarul recalcitrant este amplificat de intervenţia imamului insistent (Serhat Kılıç) ce-ncearcă să-l intimideze. În spatele uşilor închise, se consumă lacrimi şi se rostesc vorbe grele. Necla are obiceiul de-a comenta articolele lui Aydin, aşezată fiind pe canapea, lansând săgeţi înveninate, cu riscul de-a fi contrazisă. În aceeaşi manieră aşteaptă Aydin reproşurile soţiei, frustrată şi umilită, ce-i reproşează indiferenţa. Fiecare dintre personaje se luptă cu propriile neputinţe, între dilemele unor nevroze. Epilogul, incert, deschis, aduce o rază de speranţă ce rezumă jocul privirilor dintre Nihal şi Aydin (ea - la etaj, în spatele unei ferestre, el - în curte, înfăşurat în palton, este învăluit de fulgi de nea). Zăpada va acoperi totul sau va fi doar o nouă filă din istoria unui cuplu? Presupusa neutralitate a lui Aydin, de fapt, refuzul lui de-a alege, relevă portretul unui om ce-a întors spatele problemelor cotidiene, refugiindu-se în scris, lăsând totul pe seama unui intermediar. Conştiinţa este problema pusă în discuţie - de către Ceylan -, atunci când personajele se lansează în lungi tirade (Aydin pus faţă în faţă cu soţia, sora, un angajat, un imam, un institutor...).

În ciuda unor relaţii dificile dintre personaje, a căror izolare este spartă de vizitele unor amici sau prieteni, acest film are o subtilitate aparte, oferită de jocul aparenţelor (susţinut de regie şi prin interpretarea actoricească). Realizatorul turc, fin cunoscător al picturii, jonglează cu compoziţiile: filmul este scăldat de-o lumină autumnală în interior şi de-o lumină hibernală în exterior. Andantino din Sonata No 20 pentru pian, de Schubert, învăluie confruntările din acest microunivers (ticăloşii sunt mereu ticăloşi, bogaţii sunt laşi, săracii pot fi demni doar dacă sunt obedienţi, omul este complex, având multiple faţete, iar comunicarea dintre fiinţele umane este mereu dificilă).

Fragilitatea condiţiei umane este privită cu pesimism apăsat de cineastul turc. Slujită de interpretarea excelentă a unor actori ce-au jucat reţinut, dar just (Haluk Bilginer, Melisa Sözen, Demet Akbag, Serhat Kılıç, Nejat Isler), pelicula Kis uykusu / Winter Sleep se afirmă ca o profundă operă gravă, o frescă intimistă, de-o frumuseţe intensă.

Regizor: Nuri Bilge Ceylan
Scenarist: Ebru Ceylan, Nuri Bilge Ceylan / Operator: Gökhan Tiryaki / Producător: Zeynep Ozbatur Atakan / Monteur: Nuri Bilge Ceylan, Bora Göksingöl
Distribuţia: Haluk Bilginer (Aydin), Melisa Sözen (Nihal), Demet Akbag (Necla), Ayberk Pekcan (Hidayet), Tamer Levent (Suavi)
Premii, nominalizări, selecţii: Cannes (2014) - Palme d'Or




 Toate articolele despre Kis uykusu / Winter Sleep
 Toate articolele despre Les Films de Cannes à Bucarest, 2014
 Toate articolele despre Festivalul de film Cannes, 2014


6 comentarii

  • imposibila întîlnire dintre somnul de iarnă al lui ceylan şi coşmarul kafkian
    ninat [membru], 17.01.2015, 19:51

    Nu reuşesc să înţeleg ce anume din Somn de iarnă v-a amintit de Castelul lui Kafka!? Recunosc, nu l-am mai frecventat demult pe scriitorul ceh de limbă germană şi e posibil ca din această cauză să NU găsesc nici o legătură între suprarealismul grotesc din labirinticul castel al lui Kafka şi realismul şi lirismul din somnul de iarnă al lui Ceylan.

    • RE: imposibila întîlnire dintre somnul de iarnă al lui ceylan şi coşmarul kafkian
      Mădălina Dumitrache, 17.01.2015, 23:32

      În opinia mea, plăcerea decodării poate să se răgăsească și în multitudinea unghiurilor de vedere.
      Legat de observația dvs., am avut în vedere organizarea geografică și minimalismul (un hotel situat într-un cețos Olimp, la care se accede greu, prin ceață și noroi) și - nu în cele din urmă - valoarea de fabulă absurdă a existenței. Ansamblul asfixiant (ce se lasă descifrat pornind de la acel microunivers) m-a condus către autorul amintit de dvs.

      • RE: RE: imposibila întîlnire dintre somnul de iarnă al lui ceylan şi coşmarul kafkian
        Liviu Ornea [membru], 18.01.2015, 16:39

        Ceylan sau filmul ăsta minimalist? Orice loc izolat, în munte, la care se ajunge greu - kafkian? Mira-m-aș.

        • Altitudinea
          Mădălina Dumitrache, 18.01.2015, 22:31

          Da, se vede treaba că pentru a avea atitudine, trebuie să ai și altitudine.
          Nu ar fi rău să reevaluați ”Opera deschisă”. La fel, termenii ”imposibil” sau atitudinea dubitativă mă fac să am unele rețineri asupra abordării dvs. De asemenea, cred că nu este cazul să reamitesc că mai toate ismele au decurs unul din altul (Caragiale, încadrat în curentul realist, a fost precursor al teatrului absurdului; merită vizionat ”De ce trag clopotele, Mitică?”, regia Lucian Pintilie).
          Și, da, minimalism în ceea ce privește hotelul aflat în contrast cu lumea/satul de la poalele muntelui.


        • Altitudinea
          Mădălina Dumitrache, 19.01.2015, 06:58

          În opinia mea, excesul de realism duce, uneori, la absurd. Probabil, așa s-au mirat unii spectatori când au vizionat “De ce trag clopotele, Mitică?” - Ce legătură ar avea realismul lui Caragiale cu grotescul de pe ecran?
          De asemenea, altitudinea induce o anumită atitudine. De aceea minimalismul despre care pomeneam (hotelul) se află în contrast cu lumea de la poalele muntelui. În concluzie, ecranul ar putea fi, totuși, o “operă deschisă”.

        • RE: RE: RE: imposibila întîlnire dintre somnul de iarnă al lui ceylan şi coşmarul kafkian
          ninat [membru], 19.01.2015, 10:04

          Asta am spus şi eu, dacă tot vorbim de dificultatea accederii, dificilă, de fapt imposibilă este întîlnirea dintre universul lui Kafka şi cel al Ceylan. Da curiozitatea mea iniţială a fost spulberată, ce rost are să mai vorbim, dacă şi scriitura barocă a lui Kafka este minimalistă, atunci o lăsăm aşa şi ne minunăm cît de kafkiene sînt ceaţa şi noroiul de pe toţi pereţii, nu doar din filmul lui Ceylan.

Click pentru a mări imaginea


ÎN PROGRAM

Cinemateca Union
Sâmbătă, 26.10.2019 - 18,45


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Mădălina Dumitrache


Alte articole

 Organic, natural - Winter Sleep, Lucian Maier
 Suspendare spaţio-temporală - Kis uykusu / Winter Sleep, Ion Indolean
 Winter Sleep vine de la Cannes în cinematografele din România, Comunicat de presă
 Filmele de Cannes: Kis uykusu / Winter Sleep la Les films de Cannes à Bucarest, 2014, Ada-Maria Ichim
 A avea şi a nu avea - Kis uykusu / Winter Sleep / Somn de iarnă, Andrei Gorzo
 Toate articolele despre Kis uykusu / Winter Sleep


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer