Versiunea cinematografică, prezentată de Bonello, oferă un alt punct de vedere despre iconicul YSL. În acest portret, aspru, regizorul leagă evenimente din viaţa celebrului creator, accentuând febra creaţiei, crizele în care-şi pierde inspiraţia, travaliul din ateliere şi regulile sale nescrise.
Édith Piaf, Coluche, Ray Charles sunt doar câteva nume ale scenei, care au fost sursă de inspiraţie a unor biografii cinematografice, în care sărăcia şi simpatia s-au reunit, graţie popularităţii. Bertrand Bonello a fisurat codurile acestui gen de film şi-a oferit publicului o altă imagine a unei celebrităţi "de marcă"- YSL- un artist descins dintr-o familie burgheză. Filmul îl surprinde pe, deja, vestitul creator de modă, aflat pe culmile creaţiei, încercând să păstreze datele mitice ale acestui personaj.
Ce-a însemnat, de fapt, Saint Laurent? O celebritate mondială încă de la 25 de ani, cu o viaţă dublă (truda zilnică din ateliere şi orgiile nocturne), o sensibilitate exacerbată, o individualitate aparte. Preţul faimei sale a fost aspru plătit de YSL, artistul fiind permanent sufocat de-o abisală solitudine. Bonello nu încearcă să bagatelizeze această imagine şi, poate, de aceea etalează secvenţele decadenţei nocturne, sugerând tristeţea profundă şi nevoia de-a uita de sine a celui care-a fost celebrissimul designer. Personalitatea fragilă a artistului se ciocneşte de violenta lume a anilor '70 ai secolului al XX-lea. În mijlocul acelei decadenţe, grandoarea personajului care ştia să surprindă frumuseţea efemeră îi conferă coerenţă şi forţă cineastului. Fragilitatea, tenacitatea şi durerea sunt înecate printre trupurile ce se zbenguie pe muzicile asezonate cu LSD şi cocaină. Langoarea şi melancolia chipului său emană o profundă disperare, dar şi-o imperceptibilă graţie. Gaspard Ulliel şi Louis Garrel ridică mult tensiunea, graţie intensităţii privirilor (imensa dorinţă), dar şi suferinţei de-a se vedea condamnaţi propriilor limite ("Je crois à la brutalité des corps, dit Saint Laurent. L'âme est ailleurs.").
Transformat într-o "marcă", distribuită sub formă de produse, YSL suportă din ce în ce mai greu realitatea devenită copleşitoare. Bonello pune în scenă magistral nevoia de-a se "pierde" (sex, alcool şi droguri), la fel de imperioasă ca şi aceea de-a crea. Ruptura de mentorul său Pierre Bergé (Jérémie Renier) şi pasiunea, deopotrivă toxică şi devorantă, pentru un dandy -Jacques de Bascher (Louis Garrel) - îl vor destabiliza şi mai mult. Durata filmului (2h30) este preţul plătit pentru a simţi importanţa acestui "mit" al lumii artistice moderne. Portretul intim, conturat de Bertrand Bonello, este destinat unui anume tip de public, apt să înţeleagă fascinaţia aproape impudică pentru cel care-a revoluţionat moda, pledând pentru un model androgin. Extrem de convingător, Gaspard Ulliel duce greul acestui lungmetraj, cu o interpretare densă şi plină de nuanţe, printre travellinguri hipnotice.
Bertrand Bonello, un estet al imaginii, realizează, prin Saint Laurent, un portret senzual, strălucitor şi elegant. Cu multă iscusinţă, amestecă epoci, tipologii, imagini şi obţine o peliculă surprinzătoare, ornată cu sofisticare. Încă din titlu, Bonello anunţa dorinţa sa de-a realiza un joc cu nuanţe spirituale pe seama personajului său, amputând prenumele creatorului de modă. Deşi e situat printre contradicţii şi turpitudini, YSL rămâne un mit al lumii moderne.
Regizor: Bertrand Bonello
Scenarist: Thomas Bidegain, Bertrand Bonello / Operator: Josée Deshaies / Producător: Eric Altmayer / Monteur: Fabrice Rouaud
Distribuţia: Gaspard Ulliel (Yves Saint Laurent), Léa Seydoux (Loulou de la Falaise), Brady Corbet (Hommes D'Affaires Squibb), Louis Garrel (Jacques de Bascher), Valeria Bruni Tedeschi, Jeremie Renier (Pierre Bergé)
Selecţii: Cannes (2014)