Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2014

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

De partea cealaltă a limbajului verbal - Paper Music la Interferenţe, 2014


decembrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Paper Music, ciné-concertul semnat William Kentridge şi Philip Miller, este un ansamblu de animaţii şi muzică live vocal-instrumentală care demontează convingerea că singura formă viabilă de limbaj este aceea bazată pe cuvânt şi pe linearitatea firului narativ, clădind un univers fascinant, fundamentat pe strânsa relaţie dintre muzică şi imagine. Cuvântul e o parte integrantă a limbajului, nicidecum limbajul însuşi. Toate celelalte mijloace de expresie au capacitatea de a construi poveşti de sine stătătoare.

Cele câteva fragmente din filmografia lui William Kentridge, printre care şi Journey to the Moon, Tide Table, Other faces sau Carnets d'Egypte, sunt acompaniate de muzica lui Philip Miller, interpretată de către pianistul Vincenzo Pasquariello şi solistele Ann Masina şi Joanna Dudley. Animaţiile sunt captivante, însă prestaţiile celor două soliste adaugă un plus de emoţie şi greutate întregii reprezentaţii. Provenienţa din două spaţii culturale diferite alternează constant două stiluri de interpretare aproape diametral opuse, care creează un tot unitar de excepţie (Joanna Dudley e formată pe scena muzicii contemporane din Berlin, cu influenţe australo-asiatice, abordând preponderent tehnica speak-sing-ului, Sprechgesang, o metodă de interpretare regăsită în pasajele recitative de operă, în timp ce nuanţele vocale ale lui Ann Masina cuprind elemente specifice operei, muzicii tradiţionale sud-africane şi muzicii de tip gospel).

Practic, Paper Music este un spectacol despre perspective. Acelaşi mesaj este construit prin patru mijloace diferite de expresie: animaţiile lui William Kentridge, muzica instrumentală şi cele două forme de interpretare vocală. În felul lor, fiecare din aceste patru mijloace se eliberează de conformismul firului narativ, scopul fiind acela de a crea stări şi nu de a povesti evenimente. Se face abstracţie totală de personaj. Chiar şi atunci când acesta apare, discursul său e degradat complet, lipsit de coerenţă.

În secvenţa intitulată iBook (uses of a tree), Ann Masina şi Joanna Dudley devin profesorul şi învăţăcelul din cadrul lecţiei despre întrebuinţările copacului: o carte, un creion, o masă, cenuşă, fum - spânzurătoare. Pe parcurs, cuvintele se dezintegrează, ritmul devine din ce în ce mai accelerat, imaginile proiectate sunt tot mai haotice, iar, în final, personajele câştigă lupta cu verbalitatea. Acest fragment este şi o trimitere la segregaţia rasială practicată de Guvernul Africii de Sud până în 1991, când comunicarea dintre stăpânul gospodăriei, alb, şi servitorul de culoare se limita strict la porunci adresate în limbajul simplificat Fangalo. Philip Miller inversează însă rolurile, făcând ca personajul de culoare să aibă autoritate. Nu lipsesc nici trimiterile literare, cele mai evidente fiind acelea referitoare la sonetele shakespeariene şi la Pantera lui Rainer Maria Rilke. Creatorii spectacolului iau textele şi le traduc în imagini şi sunete pornind de la ritmicitatea şi frazarea versurilor acestora. De aici se nasc scenele Sonnets (so long as men can breathe) şi Panther (for Rilke).

Pe parcursul spectacolului, fragmentele vizuale şi muzicale devin din ce în ce mai abstracte, atingând nivelul maxim în ultima scenă, Trio for four hands, unde legătura dintre sonoritate şi imagine este cel mai puternic evidenţiată. În timp ce, pe fundal, se derulează trei benzi pictate de William Kentridge, pianul şi vocile încep să traducă alfabetul abstract prin propriul limbaj. Desigur, nu vorbim despre o traducere literală, narativă, ci despre una emoţională. Astfel, formele îngroşate, scurte, echivalează cu sunetele grave, violente, pe când cele subţiri, ondulate, alungite, sunt traduse prin note înalte, calde, armonioase.

Spectacolul este impresionant în special datorită interpretării impecabile a solistelor, care deţin un control ieşit din comun asupra vocilor lor şi reuşesc, prin intermediul acestora, să creeze o coloană sonoră admirabilă, în concordanţă cu filmele lui Kentridge. Este, într-adevăr, o prestaţie care te lasă fără cuvinte.

Paper Music, Tomorrowland (Franţa), Africa de Sud
Muzica: Philip Miller
Video: William Kentridge
Costumele: Greta Goiris
Asistent costume: Eugéne Poste
Cu: Ann Masina (voce), Joanna Dudley (voce), Vincenzo Pasquariello (pian), Phillip Miller (sampler electronic şi zgomote)



 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2014


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Lorena Copil


Alte articole

 Fermati la dove sei! - Amore e Carne la Interferenţe, 2014, Lorena Copil
 Scrisoare către Moş Nicolae, Lorena Copil
 Ridicarea frontierelor în Kafka project - Interferenţe, 2014, Adrian Ţion
 Un miel ultrasofisticat - Lamb la Interferenţe, 2014, Adrian Ţion
 Vulnerabilităţile corpului în Paysage inconnu la Interferenţe, 2014, Adrian Ţion
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2014


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer