Realizatorii festivalului au adus la Cluj o gamă variată de spectacole din toată lumea, desigur, ca structură compoziţională, dar şi valoric vorbind. Fiecare poate să-şi aleagă ce vrea, plaja e generoasă şi scufundările în subiectivism permise. Panoramarea tendinţelor din teatrul actual are urcuşuri şi coborâşuri valorice evidente. Aici ca şi oriunde în lume. Moda, afilierea la un gust elitist pentru a fi în trend frizează preţiozitatea de tip monden şi nimic mai mult. Pentru a nu cădea în această boală periculoasă, îmi resuscitez mereu obiectivitatea anemiată uneori, dusă de valul adulatorilor de profesie. O chem la raport. Şi iată ce-mi spune: dihotomia bun - rău stă sub semnul concepţiei şi mai puţin al prestaţiei, evident atunci când interpreţii au atins un grad superior profesional. Indubitabil, în selecţia de la Cluj avem de a face cu profesionişti percepuţi ca atare, fiecare în domeniul lui sau pe felia lui. Însă...
Nu mi-a venit uşor să aplaud la Lamb, spectacolul conceput de australianul Phillip Adams la Lux Boreal Danza Contemporánea din Mexic. Asta pentru că n-am prizat limbajul ultrasofisticat utilizat de pe platforma unei viziuni orgolioase, în ciuda faptului că mă declar un adept al înscenărilor de tip nonverbal. Lamb (Mielul de Aur, Mielul lui Dumnezeu) vrea să fie o simbolică întrupare a lui Iisus într-un dans de grup. După mine, inadecvată, neconvingătoare. Aflat la vârsta reflexivităţilor crepusculare, coregraful Phillip Adams se întoarce spre religiozitatea primară, recompunând parabola Mielului în fluctuante secvenţe pastorale (dorite), sibilinice în fond, apelând la şase dansatori, cinci piane roşii, de jucărie, şi un pian mare negru. Până la dezbrăcare, dansatorii au sumare veşminte sugerând voaluri ale purităţii şi blăniţe ale "mieilor primi". O Păstoriţă cu inocenţa întipărită pe chip, cu trăsături de Madonă şi cu trup de supraponderal "conduce" turma debusolată. Impactul vizual insolit e redistribuit cu fiecare regrupare a interpreţilor. Lui i se adaugă cel auditiv format din sublime coruri cu muzică religioasă şi, la un moment dat, din "urletul" îndrăcit al tuturor pianelor. La cel mare apăsând pe clape, haotic şi insistent, toţi interpreţii. La acest episod de o lungime exasperantă am fost obligat să-mi protejez timpanele. Ideea era că dracii nu se potolesc prea uşor până nu începe seria jertfirilor. Şi, odată cu dezgolirea, sugestiile au început să curgă: purificarea, sacrificiul, iertarea şi moartea. Sacrificiile dansatorilor pentru a pune în evidenţă acest flux de motive biblice, mitice au fost remarcabile. Un semn de întrebare planează asupra concepţiei acestui spectacol, de altfel, unitar prin suma stridentă, provocatoare a manifestărilor.
Lamb
Producţie: Lux Boreal Danza Contemporánea, Mexic
Coregrafia: Phillip Adams
Cu: Briseida López, Raúl Navarro, Azalea López, Henry Torres, Victoria Reyes, Ángel Arámbula, Maribel Durazo.