Adam este un rocker anti-tehnologie, cu un fetiş pentru viniluri şi chitări electrice retro, făcute pe vremea când serveau marilor maeştri de blues, jazz şi rock pentru a face muzică adevărată, care locuieşte într-un conac gotic de la marginea unui oraş american aflat în pragul falimentului, Detroit, şi care compune muzică pentru el, pentru a-şi amâna pentru câteva clipe dulcele vis al sinuciderii, fantezia poeţilor romantici palizi şi bolnăvicioşi alături de care şi-a petrecut o parte din lunga sa viaţă.
Eva este un estet cu un fetiş pentru cuvântul scris, care locuieşte într-un apartament din Tanger, înconjurată de cărţi vechi, obiecte de muzeu pentru mulţi dintre muritorii care străbat străzile planetei, şi care îşi petrece timpul alături de Christopher Marlowe, poet şi dramaturg din epoca elisabetană, şi el vampir la rândul său, încercând să afle adevărul din spatele uneia dintre cele mai controversate teorii ale conspiraţiei ce încă suscită interesul lumii literare - este Marlowe adevăratul autor al pieselor lui Shakespeare?
Adam şi Eva îşi petrec timpul plimbându-se cu maşina pe străzile dărăpănate ale oraşului Detroit, sala de aşteptare a apocalipsei ecologice ce urmează să lovească această planetă populată de oameni care şi-au otrăvit propriul sânge în goana lor dementă de a se bucura de frivolităţile revoluţiei tehnologice. Pământul este un purgatoriu pre-apocaliptic, mereu întunecat, mereu aflat în paragină, mereu străbătut de fiorul unui posibil pericol care pîndeşte după colţ, în care doi vampiri milenari se luptă cu plictiseala şi starea de descompunere a contemporaneităţii, refugiindu-se într-un trecut considerabil mai frumos.
Tot ce-i nou e prost, tot ce-i vechi e regretabil, pare a spune Jarmusch prin acest film, în care depune eforturi minime, şi la îndemână, pentru a gâdila orgoliile intelectualităţii venite să-i vadă filmul. Pentru că sângele acestor armate de zombii, care au transformat noaptea în zi cu ajutorul invenţiilor epocii moderne, este impur şi, în consecinţă, periculos pentru vampiri, ei trebuie să facă eforturi pentru a-şi procura hrana. Adam se deghizează în doctor când merge la spital pentru a cumpăra sânge curat de la doctorul Watson, adoptând de fiecare dată câte un nume de referinţă: doctor Faust, doctor Strangelove, doctor Caligari. Se discută fizică cuantică, iar teorii ale lui Einstein sunt folosite ca alegorii ale dragostei eterne, ale sufletelor pereche şi ale tuturor discursurilor convenţionale despre iubire. Referinţe "culturale" mai apar pe ici-colo, pentru a mai smulge câte un zâmbet connaisseur-ilor, cum ar fi numele din paşaport ale celor doi - Stephen Dedalus şi Daisy Buchanan - sau citatul din Hamlet - "What a piece of work is a man!" - şi pentru a-i trimite într-o spirală a presupoziţiilor: de ce aceste referinţe? Ce vor ele să transmită în legătură cu personajele? Oare pentru că îl numeşte pe Shakespeare un "filistin analfabet", înseamă că Marlowe este adevăratul autor al lui Hamlet? Dar de ce-i cheamă pe cei doi Adam şi Eva? E o trimitere biblică la perechea forţată să părăsească Grădina Edenului sau e doar o modalitate de a-i identifica pe cei doi ca fiind primii vampiri de pe pământ? Oare ce pot să însemne toate acestea? Dileme de lumea întâi.
La un anumit nivel, nu există nicio diferenţă dintre demersul lui Jarmusch şi cel al televiziunilor din România, care se străduiesc din răsputeri să ţină minţile cetăţenilor ocupate cu false dileme, ca "L-a înşelat Bianca Drăguşanu pe Victor Slav?", şi ei, la rândul lor, construcţii fictive, ca şi perechea lui Jim Jarmusch, cireaşa de pe tort a categoriilor lor sociale, întrupând valorile şi credinţele sus-menţionatelor categorii, manipulate cu dexteritate de câte un autor de ficţiune, care crede că ştie ce vrea publicul lui să vadă. Only Lovers Left Alive e un film autoindulgent, care te gâdilă la primul nivel de percepţie, însă e la fel de perisabil ca această lume aflată în pragul colapsului.