Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Imagine All the People

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Reinventând harta corporalităţii: Proiect colectiv - Imagine All the People de Gigi Căciuleanu la Opera Naţională din Iaşi


martie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Grupuri, mulţimi, mase, colectivităţi: ţinând cont de nenumăratele crime produse de ele sau în numele lor şi de mobilizarea acestora în scopuri propagandistice, tentaţia firească este ca aceste concepte să fie asociate exclusiv cu manipularea, fanatismul şi populismul antrenate de fantasmele colective, în ciuda faptului că istoria recentă oferă suficiente motive pentru a le percepe şi altfel decât sub semnul suspiciunii. Dar ce oare ar putea produce, în mijlocul mulţimii, drumul invers de la segregare la solidarizare în numele unei cauze universale, de la isterie la jubilaţie, de la violenţă anihilatoare la comuniune purificatoare? Şi, mai ales, prin ce miracol ar putea masele să însemne, fără nicio ambiguitate, suma libertăţilor fiecărui individ?

Imagine All the People, cea mai recentă creaţie semnată de coregraful Gigi Căciuleanu, este unul dintre cele mai luminoase răspunsuri care se pot da întrebărilor de mai sus în România anului 2015. Spectacolul, a cărui premieră a avut loc în data de 14 februarie 2015 la Opera Naţională Română Iaşi, s-a jucat pentru a treia oară pe 1 martie 2015, în prezenţa coregrafului. Aşa cum anunţă artistul, Imagine All the People intenţionează să valorifice, pornind de la piesa Imagine a lui John Lennon, cele trei "module" care compun adunările umane - Individ, Cuplu, Grup şi combinaţiile lor - astfel încât să se atingă "un moment de fizică socială şi de alchimie de grup." Într-adevăr, de-a lungul întregii arhitecturi coregrafice, individualitatea fiecărui dansator străluceşte nu prin glorificarea calităţilor personale, ci prin disponibilitatea cu care aceasta se pune în slujba energiei transfiguratoare a colectivităţii.

Gigi Căciuleanu a adus laolaltă 22 de tineri - dintre care unii, merită spus, sunt încă elevi ai Colegiului Naţional de Artă "Octav Băncilă" din Iaşi - pentru a-i transforma în dansactori, cum îi numeşte el pe artiştii implicaţi în proiectele sale de teatru coregrafic. Alături de ei, acesta creează un spectacol total, în care se poziţionează ca regizor, coregraf, designer, poet, dansator şi, deloc în ultimă instanţă, ca pedagog şi partener al mai tinerilor săi colegi.
 
Anularea celuilalt, respingerea, autosabotajul, dar şi uniunea indestructibilă sau elevaţia mişcării în sincron sunt toate activate prin interferenţa când ezitantă, când graţioasă a corpurilor în stare de dans. Folosindu-se pe alocuri de mijloacele specifice tehnicii contact dance improvisation, indivizii îşi transmit unul altuia propriul cod, până când fuziunea completă înlătură definitiv orice barieră a gestului şi cuvântului. De-a lungul mai multor secvenţe marcate prin schimbarea fundalului sonor, care alternează de la Rossini, Mozart şi Bach până la Maria Tănase, Janis Joplin şi Amelita Baltar, Gigi Căciuleanu deconstruieşte şi reconstruieşte cât mai multe variaţiuni posibile ale contactului uman. În pardesie, cu tălpile goale, pe tocuri înalte, cu măşti sau fără, în lumina unei scene umplute doar de liniile trasate de corp sau în spaţiul asaltat de ziarele aruncate în aer, trupurile dansatorilor îşi creează propria algebră din care, treptat, generează poezie şi muzicalitate.

Nici narativ, dar nici pur conceptual, Imagine All the People este unul dintre acele spectacole rare care, fără a face vreo concesie comercialului, se adresează în mod nemijlocit oricui, indiferent de experienţa ca spectator, de preferinţele estetice, de vârstă sau de apartenenţa la o anumită generaţie. Născut din iubire autentică faţă de oameni şi dintr-o energie uriaşă, spectacolul întoarce înzecit această energie către publicul în numele căruia s-a materializat. Cu toate acestea, Imagine... este fundamentat pe mult mai mult decât un singur strat, intertextualitatea şi ramificaţiile livreşti operând subtil în corpul construcţiei coregrafice. Spectacolul aduce la suprafaţă şi o altă dimensiune, la fel de proeminentă, a coregrafului Gigi Căciuleanu - aceea a artistului instalat într-o relaţie ludică şi fertilă cu limbajul verbal. De exemplu, duetul balerinei Sarasa Nagamine cu Elvis Gache rămâne întipărit în mintea spectatorului în primul rând prin ineditul situaţiei: artista japoneză i se adresează partenerului în română, dându-i indicaţii ferme cu privire la paşii necesari stabilirii unei relaţii coregrafice şi, implicit, interumane. În dialogul inevitabil bruiat de diferenţele instrumentelor lingvistice de care dispun cei doi, Căciuleanu jonglează cu paradoxurile limbii, expunându-i limitele şi, în acelaşi timp, flatându-i frumuseţea fragilă. Inserarea poemului lui Gigi Căciuleanu intitulat Statuile căzute în timpul solo-ului de altfel desăvârşit al lui Ovidiu Iancu evidenţiază încă o dată capacitatea cu care artistul pune în mişcare în egală măsură limbajul coregrafic şi cel articulat.
 
Referinţele către alte coregrafii semnate fie de Gigi Căciuleanu însuşi, fie de alţi mari creatori care au influenţat traseul dansului modern în secolul al XX-lea fac spectacolul cu atât mai incitant. Un moment de o forţă remarcabilă în cadrul înlănţuirii coregrafice este cel în care dansatorii defilează în scenă cu măştile sumbre create de Leonard Istrate, acompaniaţi de muzica în perfectă consonanţă a lui Angelo Branduardi. Însemne magice, măştile trimit, pe rând, către bufonii atât de dragi lui Gigi Căciuleanu - evocaţi pe filonul commedia dell'arte şi aflaţi în centrul creaţiei sale din 2014, Folia, Shakespeare & Co. - precum şi către Masa verde, coregrafia din 1932 a lui Kurt Jooss, o adevărată piatră de hotar în istoria dansului european din secolul trecut. Imaginea cadavrelor ambulante de care amintesc măştile lui dansatoarei Mary Wigman, decisiv influenţată de expresionism în Germania anilor tulburi premergători nazismului, este şi ea resuscitată în această scenă de un grotesc mai degrabă seducător decât înfiorător.

Matematica şi tonul solemn al oficierii nocturne prezente în Noche Bach, spectacolul realizat de Gigi Căciuleanu cu Baletul Naţional din Chile, se regăsesc şi în Imagine All the People, la fel cum spectatorul poate identifica aici pasiunea debordantă cu care corpurile sunt focalizate în alte coregrafii semnate de acelaşi artist, de la OuiBaDa până la D'ale noastre. De asemenea, la fel ca în Mozart Steps sau Carmina Burana, coregraful omagiază câteva dintre marile etape transformatoare din istoria artei europene, de data aceasta oprindu-se asupra istoriei dansului modern, de la formulele sale cele mai avangardiste până la pulsaţiile eliberatoare ale tangoului şi flamenco-ului sau ale dansurilor folclorice româneşti.

În orice caz, spectacolul de la Opera din Iaşi nu a fost deloc gândit ca un joc criptic în care se aglomerează referinţe şi concepte - acestea sunt instrumente de care Gigi Căciuleanu s-a folosit adesea în alte producţii ale sale -, dar Imagine All the People rămâne percutant nu doar prin energia sa spectaculoasă, ci şi prin faptul că pune în valoare frumuseţea incontestabilă a corpului uman. Tensiunile, oscilaţiile şi mirajele anatomiei umane sunt transmise cu atâta visceralitate încât spectatorul, dacă se lasă captat de pactul artistic, poate simţi literalmente în propriul corp fiecare încordare musculară şi fiecare salt executat de dansactori. A nu se înţelege greşit: celebrarea miracolului care este corpul uman îi cuprinde inclusiv pe cei care nu se pot lăuda cu trupurile fin sculptate ale celor din scenă, ba chiar şi pe semenii care nu se pot manifesta prin mişcare, în sensul convenţional şi limitat al înţelegerii noastre. Imagine All the People este invitaţia terapeutică de a ne iubi aşa cum suntem, de a înţelege că acest conglomerat din carne, suflare de viaţă şi gând este o accelerare perpetuă de vânt, volume, vectori, blocat în inerţie doar din cauza clişeelor preluate inconştient prin educaţie şi codurile sociale care ne modelează.

Conexiunea directă a artiştilor cu publicul nu este nicidecum o metaforă: momentul cel mai emoţionant se produce, deloc surprinzător ţinând cont de spiritul ludic al autorului, după finalul spectacolului. Când totul pare a se fi încheiat, după ieşirea la rampă a celor 22 de dansatori (iar aplauzele entuziaste au durat minute în şir), Gigi Căciuleanu îşi face intrarea în scenă pentru a-şi executa solo-ul elegant şi impregnat de profunzime. În continuarea acestui cadru, nimeni nu pleacă de pe locul său confortabil din splendida sală a Operei, pentru că artistul ne invită să creăm împreună un post-performance, iar impactul este cu atât mai mare cu cât publicul crede că a ieşit deja din convenţia aparent clar trasată a temporalităţii spectacolului. În timp ce spaţiul se umple de vocea caldă a lui John Lennon, Gigi Căciuleanu ne poartă pe toţi într-un veritabil ritual al mişcării, respiraţiei şi comunicării cu celalălt şi cu noi înşine. Intensitatea acestor clipe de adevăr este atât de electrizantă încât nu am să devoalez aici paşii acestei "alchimii de grup". Timp de două minute, fiecare cuvânt din Imagine s-a transpus într-o realitate pe cât de palpabilă, pe atât de inefabilă.

Nu este o întâmplare că Imagine All the People, un spectacol cu un mesaj şi o vibraţie atât de puternice, s-a produs la Opera Naţională din Iaşi, instituţie condusă cu succes de Beatrice Rancea. O artistă care, în poziţia sa actuală, este nu în primul rând un manager, cât un devotat mediator între creatorii de artă şi public. Pentru a rezuma rostul acestui spectacol gândit şi materializat prin generozitatea celor doi mari artişti ai dansului românesc, voi cita crezul articulat de Gigi Căciuleanu în La danse, une passion, albumul din 1988 dedicat activităţii sale: "Eu nu cred că dansul poate fi rusesc, american, francez, clasic, modern, contemporan; el e universal, aşa cum este întreaga artă care se doreşte a fi mare."[1]
 
[1] La danse, une passion, Editions Ouest-France, 1988, p. 19; În original: "Je ne pense que la danse puisse être russe, américaine, française, classique, moderne, contemporaine; elle est universelle, comme tout art qui se veut grand."

 Imagine All the People, un spectacol de Gigi Căciuleanu
Opera Naţională Română Iaşi, 2015
Cu (în ordine alfabetică): Monica Ailiesei, Anca Andronache, Bogdan Aprofirei, Dumitru Buzincu, Maria Cotorobai, Elvis Gache, Mălin Galan, Kotomi Hoshino, Ovidiu Iancu, Vlad Mărculescu, Dănuţ Melenciuc, Sarasa Nagamine, Lorena Negrea, Viviana Olaru, Cătălin Pandel, Gabi Roşu, Kurumi Sakamoto, Mizuki Suzuki, Pamela Tănasă, Roxana Trandaf, Bogdan Tuluc, Răzvan Vieriu
Regia tehnică: Dorina Cotorobai, Victor Apostol
Corepetitor: Paula Stroe
Asistenţi coregrafie: Dorina Cotorobai, Sergiu Cotorobai
Maestru studii balet: Mihail Motovilov
Măşti: Leonard Istrate
Asistent costume: Rodica Maria Eşanu.



 Toate articolele despre Imagine All the People
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Beatrice Lăpădat


Alte articole

 Galerie foto - Imagine All the People, Mircea Albuţiu
 Galerie foto - Imagine All the People, Ozolin Duşa
 Un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu - Imagine All the People, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer