De asemenea, pentru oamenii din media va avea loc un workshop în care vor putea să lucreze efectiv pe accesibilizare de film, vor putea face un film cu descriere audio, luni, 18 mai 2015, la ora 11:00 la Biblioteca Naţională.
Judy Florescu: Cu doamna Gabriela Dima, am avut bucuria de a a sta de vorbă, înainte de festival. Să vorbim despre necesitatea unui festival de film pentru nevăzători în peisajul cultural românesc, în care avem foarte multe festivaluri de film, dar nici unul nu este dedicat oamenilor cu reală nevoie...
Gabriela Dima: Până la urmă toată lumea are nevoie de film. E adevărat că sunt foarte multe festivaluri. Probabil dacă nu ar fi fost nevoie de ele, nu ar mai fi existat într-un număr atât de mare. De ce festival pentru nevăzători? Realitatea este că noi filme cu descriere audio facem din 2007. Anual mergem la TIFF cu o proiecţie de film audio. Ei sunt şi partenerii noştri în proiect. Dar am ales să avem un festival de film tocmai pentru că simţim nevoie de a populariza cât mai mult filmele cu descriere audio. Şi festivalul fiind un eveniment care se întinde pe mai multe zile e mult mai atractiv din perspectiva mass-mediei. Puteam să alegem ca în fiecare lună să fie câte un film cu descriere audio în Bucureşti, dar nu ar fi avut acelaşi impact. Am vrut un eveniment de mai mare amploare în care sunt implicaţi mult mai mulţi producători, regizori, distribuitori şi cinematografe.
J.F.: M-am uitat pe program şi am văzut că sunt 10 proiecţii de filme româneşti. Care a fost criteriul de selecţie?
G.D.: Sunt mai uşor de accesibilizat. Pentru filmele străine munca este de cel puţin două-trei ori mai mare, pentru că înainte de a începe partea de descriere audio trebuie să faci dublarea vocilor. Dacă am fi fost din Bucureşti poate lucrurile acestea ar fi fost mai uşor de realizat, pentru că sunt mai multe persoane care ar putea ajuta pe dublarea vocilor. Având sediul în Focşani şi studioul de înregistrări fiind în Focşani, nu există atât de mulţi actori, chiar dacă este un teatru în Focşani. În plus, costurile sunt mult mai mari, pentru că trebuie plătiţi oamenii care fac dublarea vocilor. Acesta este motivul pentru care am ales să lucrăm pe producţii româneşti. De asemenea, ar fi un pic mai dificil în momentul acesta să obţinem drepturile de accesibilizare ale filmelor străine. Conform legii drepturilor de autor, noi putem accesibiliza filme fără să plătim drepturi de autor, cu condiţia care ele să meargă doar la persoane cu deficienţe de vedere. În momentul în care ele se adresează şi altor categorii de public cum este şi cazul acestui festival, ar trebui plătite drepturi de autor, iar atunci este un pic mai dificil demersul pentru filmele străine. Am făcut primii paşi cu filme româneşti. Sunt situaţii în care într-adevăr am folosit dublarea vocilor şi pentru filmele româneşti. Avem Sunt o babă comunistă, care a fost prezent în TIFF 2014 şi care a avut parte de dublare de voce. Chiar în festivalul acesta avem America venim! care a avut de asemenea parte de dublare de voce, pentru că sunt câteva replici în limba engleză.
J.F.: Am văzut că este deschis publicului larg, deci, dacă aş vrea, aş putea veni.
G.D.: Da! Proiecţia este o proiecţie absolut obişnuită. Filmul se urmăreşte în condiţii normale la cinematograf. La intrarea în sală persoanele vor primi o cască, iar în cască se aude doar descrierea audio, pentru că ea vine pe o bandă separată, care merge pe sistemul de traducere simultană în casca ascultătorului. Restul filmului persoana îl ia din sală. Nu se aude în cască şi coloana sonoră a filmului. Casca este doar pentru descrierea audio.
J.F.: Eu empatizez foarte mult pentru că dintotdeauna am avut probleme cu vederea şi ştiu cum este să ai ceva în organism. Care este impact pe care vi-l doriţi să-l obţineţi cu acest festival în comunitatea nevăzătorilor?
G.D.: Pe de o parte, ne dorim ca ei să se bucure de un număr cât mai mare de filme. Dincolo de cele 10 filme care sunt prezente în festival, în realitate, cred că în acest moment avem accesibilizate 25 de filme, pentru că au fost făcute şi în anii trecuţi. Ne dorim să-i ajutăm să se bucure de un film aşa cum face orice persoană din comunitate - adică să meargă la cinematograf, dacă vor şi împreună cu ceilalţi membri ai familiei, care nu trebuie neapărat să aibă deficienţe de vedere, şi să aibă o viaţă socială normală, şi să aibă acces la viaţa culturală.
J.F.: Preţurile biletelor sunt foarte accesibile - de la 7 la 10 lei.
G.D.: Acestea sunt preţurile care se practică la Cinema Studio Horia Bernea şi Cinema Elvire Popesco. Noi nu am impus un preţ, ci sunt preţurile practicate de cinematografele respective, cu reducerile respective. Se rulează în condiţiile obişnuite ale cinematografului.
J.F.: Faţă de mall-uri, unde preţurile sunt triplate.
G.D.: Este nevoie de o altă tehnologie pentru a accesibiliza un film pentru mall şi e un pic mai costisitoare. La acest festival vor veni persoane cu deficienţe de vedere din ţară, nu doar din Bucureşti, iar scopul nostru nu este ca ei să se rătăcească în mall şi să nu mai ajungă la sala de cinematograf, ci să le fie foarte uşor de găsit cinematograful, motiv pentru care am optat pentru aceste săli, care în general sunt nişte săli foarte folosite pentru festivaluri. Cam toate festivalurile de film care au loc se derulează şi la Elvira Popescu şi la Muzeul Ţăranului.
J.F.: Am văzut că aţi avut anunţ şi pentru voluntari. S-au înscris doritori?
G.D.: Am avut 130 de aplicaţii, dintre care am selectat 30 de persoane. A fost o cerere foarte mare într-adevăr pentru voluntariat. Nu am putut-o onora, pentru că efectiv ar fi venit dar nu ar fi avut ce să facă. Voluntarii ne vor ajuta pe partea de promovare, dar şi în zilele festivalului, fie pe partea logistică, primirea invitaţilor, distribuirea căştilor, distribuirea diverselor materiale care vor fi la intrarea în sală sau pe partea de comunicare sau pentru fotografie. Am ales să fie un număr mai mare decât poate am fi avut nevoie pentru că am ales să implicăm pe cât mai mulţi oameni în festival şi să-i dezamăgim pe cât mai puţini.
J.F.: Ce vârste au voluntarii?
G.D.: Au vârste cuprinse între 16 şi 40 de ani.
J.F.: Pe parcursul festivalului, vor fi şi alte activităţi în afară de proiecţii?
G.D.: Festivalul se va deschide în data de 15 mai cu 30 de minute înainte de proiecţia de film. La cea mai mare parte dintre filme vom avea câte o sesiune de Q&A (întrebări şi răspunsuri). Asta înseamnă că membrii importanţi din echipa de producţie vor fi acolo în sală. De asemenea, pe 18 mai vom avea un workshop care va fi dedicat industriei cinematografice, unde vom avea producători, regizori, reprezentanţi ai cinematografelor în care vom discuta cum vom face ca filmele cu descriere audio să fie mai prezente în viitor în cinema-uri. Pentru oamenii din media vom avea un workshop luni pe 18 mai la ora 11:00 la Biblioteca Naţională în care vor putea să lucreze efectiv pe accesibilizare de film, vor putea face un film cu descriere audio.
J.F.: Sunt doi organizatori ai festivalului: Cartea călătoare...
G.D.: ... şi Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc. Noi aveam dorinţa de a face filme cu descriere audio şi un festival pentru nevăzători, dar nu aveam neapărat experienţă în domeniu, pe partea de organizare de festival. În acele condiţii am beneficiat de ajutorul Asociaţiei pentru Promovarea Filmului Românesc, care organizează şi Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Am discutat cu ei şi am propus să facem un festival împreună.
J.F.: Ar fi interesant să se facă şi un documentar despre festival.
G.D.: Asta se va putea, dar după ce se va termina festivalul. Se va filma la evenimentele care vor avea loc la proiecţii. Nu ne-am gândit că o să fie un documentar, dar după sfârşitul fiecărei zile va exista un material video. în care vom sumariza ce s-a întâmplat în ziua respectivă.