Vers la flamme: Skriabin interpretat de Vladimir Ashkenazy - Discul de muzică clasică al anului 2015

În 27 aprilie 2015 s-au împlinit 100 ani de la dispariţia compozitorului Aleksandr Skriabin, este unul dintre cei mai importanţi şi interesanţi compozitori care au trăit la graniţa secolelor al XIX-lea şi XX.

Skriabin visa să scrie o lucrare sincretică ce urma să fie reprezentată în Munţii Himalaya - toate artele îngemănate într-un opus care "să ducă către o renaştere a lumii şi a umanităţii", după propriile-i declaraţii. Visul nu i s-a mai îndeplinit, pentru că Skriabin s-a stins din viaţă în 27 aprilie 1915, la doar 43 ani, în urma unui infecţii banale la o buză, transformată în septicemie...

Chiar dacă nu a apucat să-şi scrie capodopera visată, Skriabin a lăsat în urmă o cantitate impresionantă de lucrări. În 6 aprilie 2015, casa Decca a lansat o integrală a lucrărilor lui Skriabin gravată pe 18 discuri; alături de această integrală a apărut şi un CD semnat de pianistul Vladimir Ashkenazy - Vers la flamme, cu o selecţie de miniaturi din creaţia lui Aleksandr Skriabin. Albumul Vers la flamme poate fi ascultat la Radio România Muzical începând din 27 aprilie 2015 aici şi este inclus şi în cadrul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2015.

Acest album este un bun prilej de (re)descoperire a muzicii pentru pian de Skriabin, majoritară de altfel în catalogul de lucrări al acestui compozitor. Ashkenazy a ales lucrări din toate cele trei etape creatoare existente în cariera lui Skriabin: prima, eminamente romantică, tributară lui Chopin, cu ale sale mazurci şi preludii; a doua, de tranziţie, Skriabin depăşind graniţele tonalităţii, apropiindu-se de impresionişti, deşi limbajul său nu poate fi definit drept impresionsit; şi în fine, a treia, puternic influenţată de teosofie şi sinestezie, cu un limbaj armonic personal ce nu se aseamănă cu nimic din ceea ce au scris alţi compozitori contemporani cu Skriabin.

Skriabin visa să-i unească pe oameni prin muzică şi totuşi limbajul lui nu este cel al armoniei, ci mai curând prevestitor pentru vremurile tulburi care-i vor urma  - primul război mondial, dictaturile, al doilea război mondial. Ciudat cum arta reuşeşte să anticipe fapte din istorie... Muzica lui Skriabin mi se pare misterioasă şi plină de sensuri, aşa că audiţia noului album al lui Vladimir Ashkenazy poate fi gândită ca o călătorie iniţiatică plină de surprize (plăcute) într-un timp al muzicii frământat şi întrebător.

Albumul cuprinde 44 de piese scurte, multe dintre ele numite chiar de compozitor "poeme" - preluarea unei specii lirice este suport pentru o muzică şi ea plină de lirism. În finalul albumului găsim şi o miniatură semnată de băiatul lui Skriabin, Iulian Skriabin, care se pare că moştenise talentul tatălui, dar care s-a stins prematur din viaţă, la doar 11 ani, înecat...

Şi dacă muzica lui Skriabin sună misterios şi plină de întrebări, este fără dubiu că interpretarea propusă de Vladimir Ashkenazy reprezintă un reper. Ashkenazy a mai înregistrat în urmă cu 3 decenii sonatele pentru pian de Skriabin. La 77 ani, câţi are în prezent, Ashkenazy s-a aplecat şi asupra acestor miniaturi de Skriabin pe care le interpretează cu măiestria-i recunoscută: reflexiv, interiorizat, inteligent, cu experienţa unui pianist cu o carieră de peste 50 ani. Mi se pare extraordinar cum la 77 ani Ashkenazy cântă atât de bine la pian, cunoscând şi programul lui foarte încărcat de dirijor, căci da, Ashkenazy nu este doar unul dintre marii pianişti ai prezentului, ci şi un căutat dirijor. Eu l-am ascultat în direct de la Londra în 19 aprilie 2015, dirijând Orchestra Philharmonia din Londra, al cărei dirijor laureat este din 2000; puteţi şi dvs. să reascultaţi acel concert aici.

În fine, a asculta Skriabin interpretat de Ashkenazy este o experienţă ce merită încercată, măcar o dată...

Discul va fi disponibil şi în România, în magazinele de specialitate şi pe site-urile www.getmusic.ro şi www.emag.ro.