Plan sexenal & The King's Surrender în Competiţia TIFF, 2015

Plan sexenal e un horror din Competiţia TIFF (mai rar aşa ceva!), care, pe durata celor optzeci şi cinci de minute, se joacă într-un mod pervers cu mintea spectatorului. Nu vorbim despre fantome, monştri sau zombie care atacă oameni, ci despre mintea bolnavă a lui Mercedes, care fantasmează că ar fi iubită de doi bărbaţi, care în mod paradoxal ar fi unul şi acelaşi. Această dedublare incertă al lui Juan - soţul lui Mercedes, în mintea căreia acesta i-ar fi furat identitatea adevăratului ei soţ, care acum le invadează casa şi săvârşeşte o serie de crime în numele iubitei sale - este construită pe fundalul terorii din cartierele mexicane rău famate, unde focurile de arme, consumul de droguri sau omorurile nonşalante pe străzi scapă de sub controlul poliţiei. Mutaţi într-un cartier nou, unde întreruperea curentului electric este folosită ca o regulă indusă pentru păstrarea liniştii aparente şi a controlului, cei doi tineri îşi fac de cap dând o petrecere de bun venit.
 
Cum vecinii sesizează poliţia cu privire la gălăgia insuportabilă, aceştia se văd nevoiţi să pună punct chefului. Posibila frustrare a lui Mercedes, sub influenţa alcoolului, declanşează un întreg scenariu morbid, care nu lasă loc de claritate asupra celor petrecute. Dimineaţa următoare începe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat de unde şi confuzia asupra acestui joc schizofrenic, unde fuziunea dintre realitate şi fantezie, accentuată cu episoade de persecuţie, dorinţă sexuală şi crime, creează o imagine hilară asupra poveştii, care invită la o interacţiune între film şi public. Faptul că Santiago Cendejas, regizorul filmului Plan sexenal, a lăsat cu bună ştiinţă această nişă pentru public, aceea a finalului deschis, ridică privirea spectatorului de pe marginea prăpastiei realităţii pe aceea a mesajului din spatele peliculei, care nu are nicio legătură cu evenimentele din film, ci cu ambiguitatea minţii umane.
 
În regia lui Philipp Leinemann, The King's Surrender este un thriller german, bine calculat şi pus în scenă, unde cuvintele de ordine sunt - prietenie, profesionalism, răzbunare, loialitate, şantaj, mită şi violenţă. Un film paradoxal, care nu aduce neapărat ceva nou sub soare, dar foarte obiectiv şi îndrăzneţ în a expune realitatea crudă din suburbiile germane, unde legea uzuală este violenţa. Un film dual, unde diferenţa dintre bine şi rău este deconstruită de poziţia pragmatică a păstrării aparenţelor şi a etichetei. Luptele între bande, soldate de cele mai multe ori cu victime colaterale, scapă de sub autoritatea poliţiei. Însuşirea prăzii în urma intervenţiilor (bani, droguri, arme) de către băieţii de la trupele speciale, atrage un carusel de consecinţe care acaparează cu bună ştiinţă conducerea şi nu numai. Camaraderia şi loialitatea băieţilor mascaţi deschide o adevărată cutie a pandorei, în momentul în care doi dintre ei sunt ucişi în timpul unei operaţiuni eşuate, iar cei rămaşi în viaţă decid să le răzbune acestora moartea cu orice preţ. Însă găsirea vinovatului nu e chiar simplă... Dezbinarea unei prietenii de-o viaţă, ca o consecinţă a muşamalizării probelor şi a legilor, construiesc un final pervers prin concluzia tristă că singura diferenţă dintre infractori şi cei care se află de partea legii este că aceştia din urmă chiar pot încălca legea!