Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Un etaj mai jos

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pentru mine toţi sunt băieţi - Un etaj mai jos


septembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Despre Răzvan Rădulescu, scenaristul teribil al cinematografiei româneşti, cred că şi dacă ar scrie un dialog între un şerveţel cosmetic şi o gumă de şters ar ieşi descurajant de veridic şi de amuzant. Autentic pentru spaţiul balcanico-românesc (definit foarte limpede de Aferim! ca un păienjeniş în care, fără iniţiere, aluneci în coada lanţului trofic), intraductibil pentru oricine care nu pricepe legea mioritică a micii învârteli, a unsei şi confortabilei descurcăreli, a tăiatului de rând cu scârţâit de frâne, a "sărutmânuşiţelor" deschizătoare de uşi.

De altfel, liniştea aşezată şi suficientă unei vieţi construită în interiorul unor graniţe ştiute şi imperturbabile sunt inamicii, gloanţele care încep să tremure nervos în clipa în care personajul Pătraşcu e martor întâmplător la o posibilă crimă de apartament. Ele îi sunt greutăţile care atârnă mai aprig decât conştiinţa, ball and chain-ul personal, devenit brusc viu. Ar vrea să spună, sigur ar vrea, dar e înţepenit în pasivitate. În carpatina noastră pasivitate. Într-o frică pe care nu o înţelege, dar pe care o respectă, aşa cum orice "cuţulache" respectă drumul către premiu, trasat limpede, nesinuos. Viaţa asta, ca un concurs canin.

Pătraşcu suferă de un somnambulism diurn care, în opoziţie cu cel al fiului său este o buimăceală împietrită, nereactivă, patologică şi atât de otrăvitoare încât personajul se transformă. Devine imobil, Mânios. Speriat de tot ce şi-ar putea face. Febrilitatea interioară a caracterului izbucneşte când încearcă să apere onoarea victimei, într-un ilogic gest de reparaţie. Ca apoi să mocnească iar. Şi iar să dea în clocot, când, asemenea unui animal hăituit, se dezice violent de implicare, cu pumnii se dezice, şi tot cu ei se descarcă. Bătut, învineţit, începe să-i fie un pic mai bine. Ca şi cum nişte sânge şi un obraz tumefiat ar fi destulă plată pentru ochii închişi, pentru urechile care nu au auzit nimic care să fie spus mai departe, şi aşa se re-baricadează, el şi ai lui, într-un soare sigur, un soare pe jumătate, suficient şi atât.

Un etaj mai jos nu e un film mare. Şi nici nu-şi doreşte să fie. Nu are memorabilitatea dialogurilor din Marţi, după Crăciun, forţa lor nervoasă, nu are drame trăite exploziv sau efervescenţe adolescentine cu iuţi schimbări de pantă ca în Boogie (ce meteahnă cinefilă - şi mai ales ne-cinefină - absurdă, cea a veşnicelor comparaţii).
Nu.

Radu Muntean masterchefuieşte un singur fel de mâncare. Nu îndestulează. Alege ingredientele atent şi le combină nespectaculos. Nimic picant. Nimic sinestezic. Cerne şi simplifică cu riscul de a plictisi, de a face un film static, de detaliu, care pedalează într-o singură viteză. Tensiunea o coase sincopat, în segmente, jucându-se din cuvinte, dialogul nevrotic de pe scările blocului dintre Pătraşcu şi Vali, în care adresarea se schimbă de la o secundă la alta balansând iritant între tu şi dumneavoastră e doar un exemplu (indecisa intimitate care se ţese în jurul unui secret cumplit).

Un etaj mai jos e o schiţă. O nuanţă. Un cerc în jurul unei cozi cangrenate. O virgulă cinematografică. Una caligrafiată cu o mână sigură care ştie că un text inteligibil pleacă de la minuţioasa ştiinţă a dispunerii virgulelor.




 Toate articolele despre Un etaj mai jos
 Toate articolele despre Festivalul de film Cannes, 2015
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2015
 Toate articolele despre Les Films de Cannes à Bucarest, 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Simona Marcu


Alte articole

 O poziţie a regizorului şi producătorului Un etaj mai jos cu privire la Premiile Gopo, 2016, Comunicat de presă
 Un etaj mai jos - sub lumina obscură a Aurorei, Roxana Pavnotescu
 În fond, fiecare cu viaţa lui - Un etaj mai jos, Cristina Zaharia
 Câinele nu latră, omul nu vorbeşte - Un etaj mai jos, Mihai Brezeanu
 Zilele Filmului Românesc (VII): Realităţi paralele - Un etaj mai jos la TIFF, 2015, Ion Indolean
 Toate articolele despre Un etaj mai jos


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer