Slow West este primul lungmetraj al lui John Maclean şi trădează ambiţia de a însăila povestea drumului iniţiatic într-un western dilatat până la parabolă. Numai că, în mod paradoxal, această poveste din "Vestul sălbatic american" este spusă de un european şi filmată mai mult în Noua Zeelandă. Noroc numai că azi nimeni nu se mai împiedică în vocea autenticităţii dată de creatori autohtoni. De la John Ford la Sergio Leone, westernul a trecut prin studiouri străine cum trec spaghetele din bucătăria italiană în specialităţile culinare din alte culturi. Hollywood, Cinecittà, Barrandov şi chiar Buftea. Karl May a scris despre Winnetou şi n-a pus niciodată piciorul pe pământ american, seria Winnetou s-a filmat în Iugoslavia, Joe Limonadă (1964) la Praga, până ce şi ardelenii noştri au fost strămutaţi în "preria" carpato-dunăreană. Apropo de Winnetou. Pierre Brice, celebrul lui interpret, a murit zilele acestea, îndoliind lumea filmului.
Calităţile peliculei Slow West nu depăşesc media realizărilor de serie pe această temă. Comedie nu e, dar nici drama servită nu poate impresiona îndeajuns pentru a fi ridicată la acest nivel. Dramoletă parodică, da, aş zice. Aşa mai merge. Povestea tânărului scoţian aristocrat şi naiv, Jay Cavendish (Kodi Smit-McPhee), ajuns pe tărâmul căutării iubirii o pot citi în grilă Harap Alb pornit pe drumul iniţiatic al cunoaşterii vieţii. Spânul din poveste este aici Silas Selleck interpretat de Michael Fassbender, un pistolar misterios şi înrăit, care îl însoţeşte spre iubita sa Rose Ross (Caren Pistorius), refugiată din Scoţia în Lumea Nouă împreună cu tatăl ei. Pragurile pe care trebuie să le treacă tânărul îndrăgostit sunt de o duritate extremă, inimaginabilă pentru un fin şi cuminte aristocrat. Însoţitorul lui Jay îi atrage atenţia că în această ţară (lume), "dacă ridici o piatră, de sub ea apare un om gata să te omoare". Şi într-adevăr aşa este. Drumul este presărat cu nenumărate capcane. Viclenia lui Silas nu e departe de viclenia Spânului. El îl însoţeşte pe Jay, nu pentru suma pretinsă de la acesta, ci pentru că află dintr-un anunţ că s-a pus o sumă importantă de dolari pe capul iubitei lui Jay, Rose. Peripeţiile se înteţesc proporţional cu numărul împuşcăturilor şi împuşcaţilor. Unul din împuşcaţi e chiar Jay, din păcate. Viaţa e dură, încercările neiertătoare şi haotice, imprevizibile într-o lume a violenţelor extreme. El nu ajunge să-şi vadă împlinit visul iubirii. Beneficiar - Spânul.
Oricât de încărcat de semnificaţii ar fi acest road movie al lui John Maclean, Slow West nu reuşeşte să sară din serie, pentru a imprima un alt stil western. Mai degrabă se foloseşte de formulă pentru a recrea firul nesfârşitelor poveşti din etosul popular. Constat cât de mult s-a schimbat gustul parodierii westernului ca gen. E o violenţă aridă, căutată în limbajul folosit de John Maclean. Cât de departe este delicatul E poi lo chiamarono il magnifico / Man of the East / Un gentleman în Vestul sălbatic în regia lui Enzo Barboni din 1972 cu Terence Hill, comedia muzicală de un umor irezistibil Limonádovy Joe aneb Konska opera, celebrul Joe Limonadă din anii '60 al lui Oldrich Lipsky sau seria "dolarilor găuriţi" din westernurile spaghetti ale lui Sergio Leone cu Clint Eastwood cap de afiş. Din acest punct de vedere, Slow West îmi lasă un gust amar. Unde sunt westernurile de altădată sau chiar parodierile lor?