Altădată, era un magazin de telefoane. Peste o săptămînă, va fi un teatru, dar nu unul ca toate cele: nu se joacă Shakespeare, n-avem scenă şi nici măcar director.
Se va numi Desant. Vom submina teatrul de artă şi elită, ne vom căuta publicul, temele, textele şi spectacolele în lumea de lîngă noi, în şcoli, mahalale, blocuri şi vile, în Pantelimon, Balta Albă şi Cartierul Francez. Voiam un teatru de text nou, aveam nevoie de un spaţiu pentru proiecte de observaţie şi intervenţie socială, ne doream ca spectatorii noştri să gîndească creativ - aşa s-a născut Teatrul Desant.
Sîntem subversivi şi constructivi, avem curiozităţi şi nu certitudini; pentru noi, căutarea e la fel de fascinantă ca descoperirea. De ce Desant e un teatru? Vă vom arăta că Teatrul poate fi şi altceva decît ştiaţi pînă acum.
DESÁNT, desanturi, s.n. Trupe paraşutate sau debarcate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă.
Teatrul Desant: pe Bd. Ion Mihalache 123, la parter; imediat după intersecţia cu str.Turda şi colţ cu str.Ghiţă Hagi.
Din echipa Desant fac parte: Virgil Aioanei, Radu Apostol, Alexandru Berceanu, Răsvana Cernat, Toma Dănilă, Carmen Florescu, Bogdan Georgescu, Paula Gherghe, Andreea Grecu, Ana Mărgineanu, Vera Ion, Maria Obretin, Tudor Petre, Iulia Popovici, Carmen Vioreanu, Adriana Zaharia
Teatrul Desant e un fost magazin de telefoane, pe Bd. Ion Mihalache 123 (colţ cu str.Ghiţă Hagi), cu parter şi subsol, de aproape 300 metri pătraţi, cedat de Romtelecom unui "consorţiu" de două grupuri teatrale, dramAcum şi Persona. E, de altfel, pentru prima dată, în Bucureşti, cel puţin, cînd un spaţiu comercial / industrial se transformă într-unul teatral, chiar dacă nu va aspira niciodată la principiile teatralităţii aşa cum e ea definită la noi în mod curent. E un teatru / centru de proiecte, propuse şi gestionate de membrii celor două grupuri, cu trei linii principale de interes - implicarea şi reflecţia socială, susţinerea şi dezvoltarea textului nou, educaţia creativă a publicului actual şi potenţial.
Întîlnirea dintre Persona şi dramAcum nu e nici o întîmplare, nici împlinirea unor căutări difuze; sînt contemporane, au pornit din impulsuri artistice complementare. Fluxul de idei a funcţionat întotdeauna între cele două (dimensiunea de implicare socială a unora dintre evenimentele dramAcum e, în oarecare măsură, o contaminare a Persona), trei dintre membrii dramAcum fac parte şi din Persona, iar mulţi dintre actorii din Persona lucrează constant cu regizorii din dramAcum. Miza pornirii unui proiect precum Teatrul Desant nu e însă punerea de acord a preocupărilor a două organizaţii, care să-şi păstreze identitatea şi individualitatea, ci ceea ce se numeşte o construcţie instituţională, care porneşte avînd în spate o istorie de încercări, ale dramAcum şi Persona, pentru a inventa şi a se reinventa pe terenul cvasi-virgin al unei altfel de teatralităţi.
Desant e un teatru-bazar, căci ce aduce el într-un teritoriu dominat hegemonic de teatrul-catedrală, instituţionalizat, pliat pe retorica memorabilului şi a succesului, e un discurs creativ deschis (open source), pregătit să asimileze subiecte, mijloace, strategii şi limbaje tradiţional non-teatrale. Bazarul Teatrului Desant e toată acea umanitate aruncată la lada de gunoi a artei, pe lîngă preoţii catedralelor noastre teatrale trec ţinîndu-se de nas, căci nu miroase a tămîia scenelor în roşu şi auriu; pentru că teatrul, ca şi literatura, trebuie să reflecte şi albastrul cerului, şi noroiul drumului, Desant e o oglindă purtată prin România de azi şi de acum, care ştie şi ce înseamnă soteriologie, şi cum să înjure, la o adică, nici mai bună, nici mai rea decît alte locuri de pe lumea asta. Nici mai bună, nici mai rea: a noastră. Orice cămin e un bazar, deşi n-o recunoaştem prea des.
Matisse picta pipe care nu erau pipe. Noi - s-a gîndit cineva cît de greu e să spui noi în teatrul românesc? - vrem să facem un teatru care nu e teatru, deşi e teatral pînă în adîncurile sale. Workshop-urile, cercetarea pe teren, întîlnirile teatrale pe teme sociale, lucrul pe text nu fac parte din discursul clasic al scenei; dar poate că teatralitatea trebuie redescoperită, căutată dincolo de ceea ce credem că ştim. Altminteri, şi teatrul nu mai e decît "un joc de şah în care toate mişcările au fost jucate".
Teatrul nu e teatru, fiindcă e real; dincolo de convenţia reciproc recunoscută, el e prezenţă; Desant e un loc în care artistul (fie el regizor, actor, scenograf, dramaturg) şi spectatorul îşi asumă, fiecare în felul său, această prezenţă, într-un spaţiu comun. Oricare dintre cei implicaţi şi-ar putea duce la capăt proiectele în alte locuri. Pentru fiecare însă, Teatrul Desant poate fi cel în care să se regăsească, nu doar să se adăpostească.
Teatru e doar un cuvînt, care aduce cu el o istorie, dar nu se limitează la ea; teatru nu poate fi decît un concept deschis, un flux creativ racordat direct la realitatea care-l emană, la prezent şi prezenţă. (Iulia POPOVICI)
Proiecte:
Teatrul documentar, iniţiator
Proiectul se derulează pe parcursul a 18 luni, în patru etape: documentare pe 7 teme = 7 provocări ale societăţii contemporane (copiii, femeile, categoriile defavorizate, persoanele expuse riscurilor determinate de consumul de droguri, persoanele cu orientări sexuale greu acceptate de societate, cenzura, etc.), scriere de noi piese, montarea lor în spectacole distincte, prezentarea în turnee tip caravană în 10 oraşe de mici dimensiuni din România.
Young, Free& Single
Proiectul - de documentare dramaturgică şi de spectacol - are ca temă sexualitatea şi relaţiile intersexuale ale tinerilor (mai ales adolescenţilor) postmodernităţii zilelor noastre, modul lor propriu de comunicare, standardele, strategiile, subterfugiile, temerile şi visele căutării unei perechi şi formării unui cuplu, altele pentru noua generaţie decît pentru cea a părinţilor lor.
Cartografierea teatrală a Bucureştiului
Bucureştiului, cu lumea lui amestecată, între grotesc şi sublim, cu locuitorii lui vechi şi noi, cu cartierele şi cotloanele lui desprinse ca din universuri diferite, e una din cele mai interesante şi generoase teme de cercetare teatrală. Proiectul, trianual, are ca intenţie trasarea, cu mijloace ale teatrului documentar, unei "hărţi" a Bucureştiului actual, cu temele urbanităţii sale de dată recentă, miturile şi personajele lui cu psihologie circumscrisă acestui spaţiu şi timp.
(Iniţiate de Persona)
Traning Trainers and Play Development / Formare de formatori şi dezvoltare de text pentru teatru (Bistriţa, septembrie 2005) (organizat împreună cu Societatea de Concerte, Bistriţa)
Workshop de dramaturgie coordonat de Roberta Levitow (regizor, SUA) şi Nicolae Mandea (regizor şi lector universitar la UNATC Bucuresti) a cărui temă este pregătirea unor viitori traineri de scriere de text pentru teatru şi, în paralel, explorarea modalităţilor de colaborare între dramaturg şi regizor în contextul producerii unui spectacol.
Dacă pînă acum experienţele de dezvoltare de text au fost coordonate de artişti din străinătate, e momentul ca acestui proces să i se acorde o mai mare importanţă din partea creatorilor români înşişi care să poată prelua, ei, coordonarea unor astfel de workshop-uri. Atelierul de la Bistriţa se doreşte a fi o formă de deprindere a tehnicilor dramaturgice necesare scrierii şi construcţiei de text pentru teatru.
Lecturile de traduceri din dramaturgii estice
Spectacolele, care au ca punct de plecare texte ale unor autori ca Fraţii Presnyakov, Oliver Bukowski sau Fritz Kater, vor avea loc în septembrie-octombrie, în regia lui Radu Apostol, Ana Mărgineanu, Gianina Cărbunariu, Vera Ion, Adriana Zaharia, Răsvana Cernat.
Întîlnirile dramAcum
Începute anul trecut, la Teatrul ACT, sînt întîlniri publice cu tematică teatrală, care explorează subiecte tabu pentru discursul artistic - cum sînt drogurile, minorităţile naţionale şi sexuale, criminalitatea... - încercînd să aducă potenţialul spectator în contact conştient cu acestea. Următoarele evenimente vor pleca de la cartea de interviuri a lui Eugen Istodor, Vieţaşii de pe Rahova, şi de la concursul organizat printre liceeni de Agenţia Naţională Antidrog.
(Iniţiate de dramAcum)
"Desant, un nou teatru independent înfiinţat de "tineri pentru tineri", a fost deschis ieri într-un loc mai puţin obişnuit: la parterul unui bloc de pe bulevardul Iuliu Maniu, într-un fost magazin de telefoane. Acesta se alătură celorlalte scene independente din Bucureşti, care funcţionează, de asemenea, în spaţii neconvenţionale: Teatrul Act, în subsolul unei clădiri din Calea Victoriei, Teatrul Luni, într-un club, Teatrul Arca, în podul unui vechi imobil. "Desant" s-a născut în urma colaborării grupului dramAcum cu asociaţia Persona (două organizaţii extrem de active în domeniul teatrului independent) şi va funcţiona într-un spaţiu pus la dispoziţie de Romtelecom. Însăşi zona în care s-a deschis, departe de centrul oraşului, este una neobişnuită pentru un teatru, dar se apropie de preocupările asociaţiei Persona, care se implică în programe educative şi sociale încercând să creeze o legătură directă între lumea de afară şi cea de pe scenă. La rândul său, grupul dramAcum a provocat tinerii dramaturgi să adopte o atitudine nouă faţă de textul dramatic, prin conectarea lui la realitatea, mentalităţile şi limbajul cotidian. Rezultatul asocierii este "un altfel de teatru: un teatru al intervenţiei, un teatru comunitar", spune regizorul Radu Apostol, unul dintre cei implicaţi în proiect. "După doi ani de căutări, am identificat mai multe locuri, dar, din cauza multor încurcături birocratice sau să le zicem doar româneşti, preluarea unui spaţiu industrial este dificilă. Apoi ne-am asociat cu Persona şi prin bunăvoinţa unui sponsor avem un sediu", a mai spus acesta.
Spaţiul prezentat ieri presei arată încă asemenea unui magazin, însă membrii celor două organizaţii speră ca până în septembrie să reuşească amenajarea camerelor de la parter în birouri şi a celor de la subsol într-o sală de spectacol şi una de repetiţii. (...)"(Gheorghiţă Aurelian ION, Teatrul de la bloc, Gândul, 11 august 2005)
"Desant este numele noului spaţiu care va găzdui proiectele teatrale ale dramAcum şi Persona. Noul teatru este un fost spaţiu comercial al companiei Romtelecom, aflat în zona pieţei Domeniilor.
Aflate la parterul unui bloc şi incluzând şi un subsol generos, încaperile au fost dăruite Teatrului Desant de către compania naţionala de telefonie fixă. Desant a luat fiinţă prin fuziunea deja celebrelor grupuri Persona şi dramAcum, iniţiate în urmă cu patru ani de către foarte tineri actori, regizori, dramaturgi, sociologi şi manageri culturali. Până acum, cele două grupuri, care şi-au câştigat un prestigiu binemeritat prin producţiile lor teatrale, au jucat în spaţiile altor teatre, cel mai adesea la Teatrul Act, la Teatrul de Luni de la Green Hours sau în spaţii neconvenţionale. Acum, prin gestul Romtelecom, au, în sfârşit o casă. Misiunea Desant adună laolaltă preocupările de cercetare şi documentare teatrală, cu aplicare coerentă adaptată realităţilor societăţii româneşti ale asociaţiei Persona, cele dedicate dezvoltării textelor noi ale dramAcum, şi interesul comun al celor două grupuri pentru educaţia creativă a publicului." (Ara ŞEPTILICI, Desant: o casă nouă pentru tinerii actori şi dramaturgi, Averea, 11 august 2005)
dramAcum
Grup de regizori, fondat în 2002 de Radu Apostol, Alexandru Berceanu, Gianina Cărbunariu şi Andreea Vălean, cu sprijinul profesorului lor, Nicolae Mandea, ca proiect de susţinere şi dezvoltare a textului dramatic nou. A organizat două sesiuni ale unui concurs bienal de dramaturgie, în care erau acceptate texte de factură diferită, chiar neterminate, scrise de tineri pînă în 26 de ani (au existat şi excepţii). Piesele cîştigătoare au fost citite în spectacole-lectură şi montate (Punami de Peca {tefan e în repetiţii la Bulandra, în regia lui Alexandru Berceanu, Elevator de Gabriel Pintilei, în regia Adrianei Zaharia, se joacă la Teatrul Foarte Mic; regizori dinafara grupului au montat de asemenea texte dramAcum, de exemplu Fuck you, eu.ro.pa, de Nicoleta Esinencu, pusă în scenă de Claudiu Goga la Braşov). dramAcum a organizat de asemenea întîlniri publice teatrale pe teme sociale. Grupul numără în prezent zece membri, unii dintre ei dramaturgi.
Asociaţia pentru educaţie creativă Persona
Iniţiată cu puţin înainte de dramAcum (Nicolae Mandea a avut un rol important şi în crearea Persona), e formată din 23 de actori, scenografi, regizori, traducători şi dramaturgi (Carmen Florescu, Virgil Aioanei, Paula Gherghe, Maria Obretin, Carmen Vioreanu, Răsvana Cernat, Robert Bălan, Imelda Manu, Ioana Calotă, Dan Chiriac etc.). E condusă de regizoarea Adriana Zaharia.
Ceea ce susţine Persona e implicarea directă a artistului în societate şi educaţia creativă în construcţia publicului. A organizat o stagiune de teatru, 5 spectacole 5 atitudine, la Studioul Toaca din Bucureşti şi a sprijinit realizarea de spectacole (Stop the Tempo al Gianinei Cărbunariu, la Green Hours). Are în lucru un proiect de teatru documentar pe problematici sociale tabu (cenzura, violenţa domestică, homosexualitatea...). Privilegiază ca metodă de lucru documentarea directă în medii sociale şi un tip de teatru anti-convenţional, cu mijloace comune unor domenii ca antropologia, sociologia şi noile tehnologii.
Romtelecom
Compania care pune la dispoziţie spaţiul Teatrului Desant, este unul dintre cei mai mari operatori de comunicaţii din România, având o experienţă îndelungată în acest domeniu. Din 2003 compania trece printr-un proces de transformare, necesar pentru îndeplinirea celor trei priorităţi majore: scăderea costurilor, creşterea calităţii serviciilor, îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii. Până în 2007 ROMTELECOM şi-a propus să devină lider de piaţă pentru Internet şi date în România.