Povestea filmului este una stranie: doi gemeni îşi aşteaptă mama să ajungă acasă dar, în momentul în care aceasta păşeşte pe uşă, are faţa bandajată complet şi un comportament schimbat. Este mai rece, mai rigidă, impune noi reguli, iar gemenii sunt din ce în ce mai convinşi că femeia cu chipul bandajat nu este mama lor. Începe un joc de-a şoarecele şi pisica în care cei doi fraţi uniţi încearcă să afle adevărul, iar femeia încearcă să îşi impună regulile. Gradual, balanţa puterii se înclină, iar acţiunea filmului capătă un curs cu totul neaşteptat.
Severin Fiala şi Veronika Franz concep, în acest film, un puzzle ale cărui piese sunt sugerate încă din debut. Atmosfera este una apăsătoare, care creează frică şi încordare. În fiecare moment al filmului ai senzaţia că urmează să ţi se arate lucruri înspăimântătoare, iar întârzierea acestora nu face decât să crească sentimentul de angoasă. Decorurile luxuriante contrastând cu casa ultra-modernă şi aproape sterilă a celor doi gemeni, absenţa altor fiinţe umane, precum şi elementele cel puţin ciudate de decor (o mască sinistră din lemn, tablouri supradimensionate cu silueta femeii, acvariul cu colecţia de gândaci a celor doi fraţi) dau naştere unei lumi înfricoşătoare în care orice este posibil, iar apăsarea este dată de prezenţa unei forţe malefice nenumite şi nedefinite. Este Ich seh, Ich seh / Noapte bună, mami! un film despre forţe malefice? Cu siguranţă. Este un film supranatural? În niciun caz.
Prezenţa Răului se impune ca o perdea fluidă şi pătrunde în fiecare scenă a filmului. Dar nu este un Rău venit din exterior, ci este un Rău interior, propriu fiinţei, care trădează o cruzime de care numai copiii şi psihopaţii pot fi capabili. Asemănarea dintre un psihopat şi un copil este mult mai mare decât s-ar putea crede. Atât psihopatul, cât şi copilul nu conştientizează diferenţa dintre Bine şi Rău şi nu au elementul autocenzurii, fiind complet lipsiţi de discernământ. Diferenţa este că un psihopat alege Răul pentru că îi face plăcere. Un copil îl alege atunci când îi este la îndemână şi, luând totul ca pe o joacă, este capabil de reale atrocităţi. Germenii Răului există în fiinţa umană, iar ei pot fi suprimaţi prin educaţie şi prin învăţarea diferenţei dintre Bine şi Rău. Acesta este rolul unui adult faţă de oricare copil. Dar în momentul în care adultul este absent sau îşi pierde puterea coercitivă, copilul poate deveni un apostol al Răului, purtând, totodată o înfricoşătoare inocenţă în ochi.
În Împăratul muştelor avem un grup de copii aflaţi pe o insulă pustie care trebuie să înveţe să supravieţuiască. În Ich seh, Ich seh / Noapte bună, mami! avem doi copii aflaţi în pustietate, separaţi de lumea exterioară şi aflaţi sub tutela unei mame pe care ei nu o mai recunosc şi a cărei autoritate o pun la îndoială. Deşi aparent diferite, premisele sunt aceleaşi. Inclusiv scena de debut în care unul dintre gemeni poartă o mască sinistră de animal ne duce cu gândul la romanul lui Golding, în care Răul este simbolizat prin căpăţâna de porc. Filmul regizorilor Severin Fiala şi Veronika Franz demitizează proverbiala inocenţă a copiilor şi arată ce se întâmplă atunci când aceştia o pierd.
Ich seh, Ich seh / Noapte bună, mami! excelează la capitolul atmosferă, imagine, muzica şi joc al actorilor. Cei doi gemeni (Elias şi Lukas Schwarz) îşi interpretează rolurile perfect, demonstrând un precoce talent actoricesc şi sporind, totodată, atmosfera de nelinişte profundă pe care o oferă filmul. Către final, lungmetrajul celor doi regizori devine din ce în ce mai greu de urmărit. Scenele de o violenţă feroce provoacă reacţii viscerale şi reprezintă o încercare chiar şi pentru fanii filmelor horror extreme. Acesta este şi motivul pentru care filmul nu este recomandat minorilor.
Cu toate acestea, Ich seh, Ich seh / Noapte bună, mami! se sustrage din grupul filmelor horror care folosesc violenţa pentru a masca lipsa unei idei. În cazul de faţă, ideea este una profundă, controversată şi pusă în scena perfect. Violenţa nu este masca voit ostentativă ce ascunde esenţa găunoasă, ci apanajul filosofiei de la care porneşte pelicula Ich seh, Ich seh / Noapte bună, mami!. Să poţi reda monstruosul din natura unui copil fără a te ajuta de elemente supranaturale care să îl justifice (de genul posesiei demonice, fantomelor şi altele) este o misiune grea şi care va întâmpina întotdeauna rezistenţă din partea acelora care nu vor să se dezică de clişeul inocenţei copilului. Cu toate acestea, Ich seh, Ich seh / Noapte bună, mami! se ridică la nivelul provocării şi reuşeşte să îşi provoace spectatorul la un exerciţiu de răsturnare a convenţiilor şi a blocajelor mentale.
Filmul regizorilor Severin Fiala şi Veronika Franz este cel mai bun film pe care l-am văzut în cele trei zile petrecute la TIFF 2015. Este un film pe care vi-l recomand, însă doar dacă există o minimă toleranţă (vizuală) la scene de o violenţă extremă.
Descarcă sinopsisurile filmelor, TIFF 2015 aici..