Treptat, protagonistul, nevoit să ridice privirea din naivitatea şi determinarea lui onestă, realizează că este un alienat. Înconjurat de oameni al căror egoism cinic şi nepăsător este îngropat mai adânc sau mai la suprafaţă, dar nelipsit, primeşte replici şi lovituri menite să îl "trezească la realitate" inclusiv din partea membrilor familiei apropiate şi a celor pe care încearcă să îi salveze. Singur tatăl său îi seamănă şi îl aprobă (pentru că, desigur, ca orice viciu, moralitatea se învaţă acasă).
Încă mai naiv decât Dima, personajul principal, pare să fi fost regizorul. Filmul este atât de romanţat şi moralist, încât şi în basmele ceva mai complexe găsim personaje mai tridimensionale. Corupţii răi îşi dau dramatic arama pe faţă, iar unii dintre ei se căiesc înainte să fie prea târziu şi ne dau un exemplu tuturor. Alţii, cei care aleg să rămână răi în deplină cunoştinţă de cauză, se asigură că explică răspicat ce, cum şi de ce. În loc de lupul cel rău sau merele de aur, avem administraţia publică şi bugetul de stat. Şi un final cel puţin nefericit.
Cu toate astea, n-ar fi rău să ne mai uităm din când în când la un asemenea film. Printre replicile de tragedie romantică rusească se insinuează întrebarea inevitabilă - tu ce ai făcut în ultima vreme pentru aproapele tău? Sau, mai precis, când ţi-a păsat ultima oară de el, chiar şi dacă-ţi era antipatic? Secundar, de ce sunt răi oamenii răi? Avem nevoie să ne punem des întrebările astea şi, după ce ne mirăm cum de un film din 2014 are epică şi replici de anii \'50, să trecem la a-i urma exemplele pozitive.
Descarcă sinopsisurile filmelor, TIFF 2015 aici..