Masiv al timidităţii - Virgin Mountain / Muntele virgin la TIFF, 2015

Am ajuns la Muntele virgin / Virgin Mountain din Cinema City Iulius Mall întâmplător, din cauza reprogramării proiecţiei speciale de la Casa de Cultură a Studenţilor cu Paris, Texas în onoarea Nastassjei Kinski. Înainte de a intra în sala de cinema, am trecut prin câteva magazine şi pe lângă unul de jucării pentru copii. După ce a început filmul, am constatat că plimbarea prin mall se prelungeşte pe ecran. O mătăhală de om, cu ochi vii, curioşi, de copil, se plimba printre aceleaşi rafturi încărcate cu machetuţe de tancuri sau "avioane de lipit", întrezărite cu câteva minute înainte. Ajuns acasă, "muntele" de 200 de kilograme se aşază în faţa planşeului cu dispozitive de luptă reprezentând o bătălie din al Doilea Război Mondial şi începe să se joace. Un copil în corpul unui uriaş. Numele lui? Fúsi. Vârsta? Trecut de 40 de ani. Statutul social? Necăsătorit. Trăieşte în apartament cu mama lui şi prietenul acesteia. Lucrează la un aeroport ca manipulant de bagaje.
 
Muntele virgin/ Virgin Mountain (producţie Islanda - Danemarca 2012) e o metaforă tandră pentru devoalarea timidităţii şi sensibilităţii eroului supraponderal, drama lui purtată prin cotidianul frustrărilor. Grila prin care trebuie citită această dramă aparţine capacităţii fiecăruia de a înţelege volutele şi adâncimile infantilismului structural şi sfiiciunii în raportul interpersonal cu ceilalţi.
 
Introducerea în atmosfera filmului realizat de Dagur Kári şi în intimitatea personajului său central se face cât se poate de firesc. Masivitatea actorului Gunnar Jónsson, interpret al lui Fúsi, mi-a amintit imediat de un alt malac inocent: Dennis, culturistul timid din Teddy Bear (2012), filmul danezului Mads Matthiesen, cu Kim Kold în rolul lui Dennis. La TIFF 2012, Kim Kold a primit Premiul pentru cea mai bună interpretare. Dennis şi Fúsi -personaje din aceeaşi categorie temperamentală: masivitate corporală versus timiditate interioară.
 
Pelicula islandezului Dagur Kári urmăreşte cu aceeaşi lentoare, în acelaşi stil reticent şi sobru al cineaştilor nordici traiectul sensibilităţii protagonistului în raport cu lumea ostilităţilor din afara lui. Lume în care n-a avut curajul necesar să se implice prea mult afectiv. Imaturitatea lui Fúsi e suspectă şi vulnerabilă. Solitudinea lui, aspectul fizic şi comportamentul atipic atrag atenţia şi devin periculoase pentru ceilalţi. Poate fi uşor confundat cu un virtual pervers, ceea ce se şi întâmplă la un moment dat. Joaca nevinovată cu fetiţa din vecini este văzută direct pedofilie şi sancţionată etic de comunitate. N-a avut experienţe sexuale, nu ştie să acosteze o femeie, dar când aceasta apare, se lasă agăţat de ea. Apropierea de Sjönfs, femeia întâlnită la cursul de dans, îi dă prilejul ieşirii din carapace şi chiar speranţa de a se maturiza în sfârşit sexual. Relaţia avansează până la mutarea nereuşită din apartamentul mamei, dar "muntele virgin" nu reuşeşte să escaladeze / să cucerească / să stăpânească "muntele lui Venus". Totul a fost o rătăcire, o abatere, o speranţă neîmplinită. O proiectată călătorie în Egipt împreună cu Sjönfs rămâne un simplu vis. Se va urca singur în avion. Solitudinea îi aparţine, drama lui nemărturisită continuă. De fapt, Sjönfs este o femeie depresivă, exaltată uneori, are stări confuze şi capricii încorporate în tipologia feminină. Astfel că regizorul reuşeşte să creeze un personaj credibil în Sjönfs, rol încredinţat actriţei Ilmur Kristjánsdóttir, asta pe lângă portretul amănunţit construit al lui Fúsi. De altfel, pe interpretul lui Fúsi, Gunnar Jónsson, l-am mai întâlnit în această ediţie a festivalului în rolul Grimur din Despre oameni şi oi / Rams. Cinema-ul islandez s-a prezentat în 2015 cu producţii remarcabile. Virgin Mountain şi Rams sunt două reuşite incontestabile care atentează la premii.