Spectacolul trupei Compagnie des Quidams este un show inedit şi extrem de spectaculos. Este o coregrafie şi mini-piesă de teatru ale cărei personaje principale sunt cinci cai fabricaţi dintr-un material alb, elastic, care se umflă până când ajung la dimensiuni de câţiva metri. Cabalinele simbolizate sunt manevrate de oameni şi iluminate din interior. Este destul de dificil să descrii un astfel de spectacol, cu atât mai mult cu cât simbolistica sa ţine exclusiv de principii subiective. Cu toate acestea, încântarea tuturor celor prezenţi la eveniment, precum şi spectacolul extrem de intens oferit au fost clare încă din debutul show-ului. Acompaniaţi de sunete ce redau nechezatul, muzică de vals şi tango, precum şi de strigătele aşa-zisului dresor care, aparent, pierdea controlul asupra trupei de cabaline, Compagnie des Quidams ne-au arătat un spectacol extrem de profund şi frumos. Apariţiile fantomatice ale cailor albi supradimensionaţi care dansau şi galopau printre spectatori, ca într-un soi de ritual, au creat suspans, încântare şi fiori.
Dresorul de cai ar putea foarte bine reprezenta artistul ale cărui creaţii scapă de sub control, în timp ce cabalinele reprezintă aceste creaţii care devin mai mari decât artistul şi îi acaparează întreaga lume. Privind din acest punct de vedere, este evidentă legătura dintre spectacolul celor de la Compagnie des Quidams şi documentarul care a urmat, despre viaţa artistului Kurt Cobain.
Documentarul lui Brett Morgan, Kurt Cobain: Montage of Heck este, poate, cel mai emoţionant documentar pe care l-am văzut despre viaţa unui artist. Este, totodată, o încântare grafică deoarece, spre deosebire de un documentar clasic, Morgan a inserat momente de animaţie care îl prezintă pe solistul trupei Nirvana, precum şi imagini suprarealiste încărcate de o simbolistică ermetică. Kurt Cobain: Montage of Heck este un colaj, de fapt. El surprinde atât interviuri ale oamenilor care l-au cunoscut cel mai bine pe Cobain (precum mama şi tatăl său, prima iubită, cel mai bun prieten şi, evident, Courtney Love), filmuleţe în care Kurt şi Courtney s-au filmat în casa lor, fotografii din jurnalul artistului, animaţii, imagini de la concerte şi secvenţe din puţinele interviuri pe care Kurt Cobain le-a dat. Datorită acestui colaj meticulos şi fascinant, documentarul lui Brett Morgan devine imprevizibil şi spectaculos.
Este dificil să realizezi un documentar despre viaţa unui artist celebru, aproape sanctificat de o generaţie întreagă şi, totuşi, opera finală să fie una imprevizibilă şi care să arate o altă parte a unei poveşti care, aparent, fusese întoarsă pe toate părţile. Acesta este efectul colajului genial realizat de Brett Morgan. Aducând împreună toate elementele din viaţa artistului, ceea ce a făcut regizorul a fost crearea unei perspective cubice. Fantoma lui Kurt Cobain, prin acest documentar, scapă de înfăţişarea sa bidimensională şi irumpe în lumea noastră tridimensională, căpătând consistenţă. Brett Morgan reuşeşte să ne arate cealaltă faţă a artistului: omul a cărui nesiguranţă aproape patologică îi provoca o groază de umilinţă. Omul care nu şi-a dorit niciodată să fie simbolul unei generaţii. Omul care, cu o ironie dură, critica toată isteria născută în jurul lui. Şi, mai presus de orice, omul care a încercat disperarea fără margini a aceluia care este mult prea lucid pentru a crede într-un sistem, dar mult prea implicat pentru a se putea sustrage acestui sistem.
Kurt Cobain a fost omul care şi-a purtat inima în exterior. Dincolo de arta pe care a creat-o şi de muzica ce a pătruns în sufletele generaţiilor, a fost un om care a greşit, a iubit, a fost dezamăgit şi a dezamăgit la rândul său. Iar ceea ce şi-a propus Brett Morgan în documentarul său a fost demitizarea artistului Kurt Cobain pentru a ne lăsa să întrevedem omul Kurt Cobain. Partea interesantă este că tocmai prin acest proces de demitizare, fantoma supradimensionată a lui Kurt Cobain a căpătat consistenţă iar documentarul a înlăturat idolatria din jurul artistului pentru a face loc unui sentiment mult mai profund: acela de comuniune. Privind creaţia lui Brett Morgan nu poţi să nu rezonezi cu un om a cărui luptă a fost, în primul rând, împotriva unei societăţi toxice. Este o luptă pe care mulţi dintre noi o poartă fără a avea o alternativă pentru că natura lor este cea care se împotriveşte unei ordini aberante. Să lupţi împotriva unui sistem social este, poate, o luptă pierdută din start. Dar să lupţi împotriva propriei naturi este o luptă imposibilă. Or, în momentul în care cel care eşti nu poate suporta o complicitate cu răul, prostia, indolenţa şi nedreptatea, nu ai altă alternativă decât să te avânţi într-un război care va sfârşi prin a te devora.
Revenind la documentarul lui Brett Morgan, el este unul excepţional, surprinzător şi foarte profund - un film care merită văzut indiferent că eşti sau nu fan Nirvana. A doua seară de TIFF 2015 de la castelul Banffy a fost despre fantome care s-au materializat printre noi sub diferite forme şi au acaparat, prin forţa lor vitală, tot aerul din jur. A fost o seară în care trecutul, prezentul şi viitorul s-au contopit în răcoarea unei seri de sfârşit de mai, dar, cel mai mult şi mai mult, a fost o seară despre pasiunea absolută pentru creaţie.
Descarcă sinopsisurile filmelor, TIFF 2015 aici..