Radio România Muzical / iunie 2016
Discul de muzică clasică al anului 2015
Când am ascultat discul James Horner - Pas de deux, evident că nu mi-am închipuit că acesta avea să fie cântecul de lebădă al acestui compozitor american de foarte mare succes, autor al unor coloane sonore celebre precum Titanic, Braveheart, Avatar. Fatalitatea a făcut însă ca în 22 iunie 2015, micul avion pe care-l pilota să se prăbuşească în California şi James Horner, în vârstă de 61 ani, să-şi piardă viaţa.

Pe cine am pierdut cu toţii? Pe cel care a scris cea mai bine vândută partitură orchestrală din istoria muzicii de film - adică cea din mega-producţia Titanic care, după Avatar (şi acesta regizat de James Cameron), este al doilea în topul celor mai profitabile filme din istoria cinematografiei. Şi doar ca o curiozitate, Titanic a produs venituri de aproape 2,2 miliarde de dolari...  Cine dintre noi nu a auzit de celebra temă My Heart Will Go On din filmul Titanic, interpretată inegalabil de Celine Dion?

Da, în mod cert, James Horner a fost unul dintre cei mai inspiraţi, creativi şi de succes compozitori ai timpurilor noastre; şi nu trebuie deloc dispreţuit, în opinia mea, acest gen al muzicii de film, măcar pentru faptul că, într-un anume fel, muzica contemporană clasică şi-a găsit aici o formă de exprimare care ajunge la zeci de milioane de oameni. Pentru că, da, de cele mai multe ori, coloanele sonore folosesc schemele de construcţie şi expresie ale muzicii clasice simfonice, sunt înregistrate de mari orchestre simfonice, iar compozitorii lor cunosc foarte bine valorile muzicii clasice, spre care se întorc de câte ori au ocazia.

James Horner şi muzica clasică

Iată-l aşadar pe James Horner, al cărui ultim disc a fost lansat în 25 mai 2015 sub sigla casei Mercury Classics, divizie a concernului Universal Music, un disc pe care-l puteţi asculta în 3 august 2015, de la ora 19.00 la Radio România Muzical. Pas de deux se intitulează acest disc pe care apar numele violonistei Mari Samuelsen, violoncelistului Hakan Samuelsen şi al Orchestrei Filarmonicii Regale din Liverpool, conduse de Vasily Petrenko. Prima lucrare de pe acest album este semnată de James Horner - este vorba despre concertul Pas de deux  despre care James Horner a spus în interviul pe care-l veţi putea asculta şi la Radio România Muzical: "A fost o adevărată provocare să scriu un Dublu concert pentru vioară, violoncel şi orchestră, mergând pe urmele lui Brahms, nimeni nu a mai scris un asemenea concert de la Brahms încoace."


James Horner şi Johannes Brahms - apropierea nu este deloc forţată, pentru că există într-adevăr elemente comune între cei doi, chiar dacă-i despart mai bine de un secol (Johannes Brahms a scris Concertul op.102 pentru vioară, violoncel şi orchestră în anul 1887). Ceea ce vă garantez este audiţia unei muzici semnate de James Horner cu totul speciale - sigur, este recognoscibil stilul compozitorului, cunoscut din coloanele sonore, însă cu un adaus suplimentar de condiment specific muzicii clasice, o rigurozitate a scriiturii, un anume tip de orchestraţie, un ethos anume. Chiar mă întrebam, dacă Brahms ar fi trăit în secolul XXI, nu cumva ar fi scris precum James Horner?

Pe disc, alături de concertul lui James Horner figurează şi alte trei lucrări scrise de alţi compozitori contemporani care vin din aceeaşi arie stilistică largă: Arvo Part, Giovanni Sollima, Ludovico Einaudi, alături de cei doi solişti norvegieni, Mari şi Hakon Samuelsen, apare şi violoncelista americană Alisa Weilerstein, una dintre revelaţiile din ultimii ani, o violoncelistă cu o tehnică şi o pasiune aparte în interpretare.

James Horner este momentan disponibil din România pe itunes.com.

...Şi o incursiune în secolul al XVI-lea

Cum vacanţa presupune relaxare şi căutare a unor posibilităţi de îndepărtare a stressului zilnic, vă recomand şi audiţia unui disc apărut în 8 iunie 2015, pe care figurează un repertoriu foarte rar abordat: muzică renascentistă germană. De fapt, ce ştim despre muzica renascentistă germană? Foarte puţine, mai curând Italia şi Flandra au fost în prim-planul secolului al XVI-lea. Iată însă că şi pe teritoriul german au înflorit familii importante de muzicieni, printre ele, familia Praetorius (o latinizare a cuvântului "învăţat" din limba germană).

Muzica scrisă de familia Praetorius, mai precis de trei membri ai acesteia, Hieronymous, Jacob şi Michael, se regăseşte pe albumul "Praetorius" înregistrat de Corul şi Ansamblul Balthazar Neumann, dirijate de spaniolul specializat (şi) în muzica veche, Pablo Heras Casado. Doar ca simplă informaţie, Pablo Heras Casado a fost desemnat de revista Musical America, cea mai influentă publicaţie americană de profil, drept dirijorul anului 2014.

Deci, pentru cei care iubesc specialităţile muzicale sau pentru cei care pur şi simplu caută relaxare şi visare, departe de realităţile secolului XXI - "Praetorius" cu motete (gen polifonic sacru) din secolul al XVI-lea.

Discul "Praetorius" a fost difuzat la Radio România Muzical în 8 iunie 2015 şi poate fi reascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2015.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus