Miles Raymond şi prietenul său Jack, pleacă într-o frumoasă călătorie pe valurile vinurilor din diferite podgorii bine alese, înainte de căsătoria lui Jack de peste o săptămână.
Filmul este fascinant încă de la primele cadre, iar povestea se vrea cu savoare şi buchet. Un road movie cu puţină adrenalină dar fără viteză, e timp până duminică... Divizarea filmului în capitole cu inserturi ale zilelor săptămâni este primul indiciu al cheii regizorale alese. Timpul zboară repede, trece pe lângă cei doi prieteni care caută să-l oprească făcând aceleaşi lucruri pe care le-au făcut cu o zi înainte. Tonul lent, cadrele abia mişcate, sunetul pianului abia atins, sunt doar elemente care vor să oprească cele două personaje să reflecteze asupra drumului vieţii, să încerce să dea savoarea şi culoarea fermentului tinereţii pierdute, să dea taninul curajului unei decizii, fie ea şi greşită, şi de ce nu, să caute în adâncul fiecărui spectator să se identifice cu Miles, eternul visător înfrânt, recent divorţat, sau cu Jack, un afemeiat care transformă boala din el în ceva frumos de care nu poţi să te vindeci decât prin interminabila repetare. Două dintre laturile diferite ale masculinităţii, chiar aşa se numeşte filmul, nu?
Ceea ce face ca filmul să fie gustat de mai multe ori şi să primească o medalie de aur, este nu povestea în sine, nu alăturarea situaţiilor prin clasica tehnică dramaturgică side by side, ci calmul şi prietenia care par să nu fie zdruncinate de nimic. Nici măcar de greşelile lui Jack. Nu ştiu cum e, dar am auzit de tracul dinaintea nunţii. Un trac care te face să fugi, o temă tratată de mai multe ori în cinematograf.
Încă o dată, farmecul acestui film este nu povestea, nu situaţiile din el, nu cadrele arse care te fac să evadezi sau să anticipezi finalul, nu autenticitatea personajelor - ireproşabile, calme, stăpâne pe situaţie - nu diferitele răsturnări de situaţie date de gafele lui Jack, nu finalul, nu momentele comice, nu, nimic din astea, ci faptul că, intri atât de mult în atmosferă încât uiţi. Nici nu te interesează dacă Jack se va mai căsători sau nu, pur şi simplu eşti acolo, soarele te arde, trăieşti, îţi imaginezi şi vrei ca personajele tale, ale filmului, să trăiască şi ele.
Şi ştiţi ce mai e ameţitor, la fel ca-ntr-o cramă? Filmul te duce către un drum fals, te face să crezi că Jack va renunţa la tot, doar pentru a se muta acolo, pentru a începe o nouă viaţă. Este frumoasa poveste a unei vieţi pierdute în butoiul cu milioane de suflete masculine care încă o dată se mint pe veci, nu au curaj... Unora nu le place mariajul, iar Miles vede.
Un film care se serveşte rece, pe timp de vară, fără popcorn sau suc, ba chiar pe stomacul gol. Şi dincolo de uşă...