Wagner şi violenţa - Confuzii la Festivalul NETA, 2015

Piesa regizorului Branko Brezovec, jucată la Teatrul Naţional Bucureşti în cadrul festivalului NETA 2015, reprezintă o adaptare liberă după romanul Rătăcirile elevului Törless scris de Robert Musil. Din punct de vedere vizual, este o experienţă marcantă, prin complexitatea sa scenică şi regizorală. Spectatorul este introdus într-un univers visceral, în care emoţiile, sexualitatea, violenţa sunt tot timpul exacerbate, graniţele dintre ele fiind fluide.

Spectacolul străluceşte din punct de vedere regizoral, iar acţiunea se desfăşoară permanent pe mai multe planuri, personajele fiind aproape mereu prezente în spaţiul scenic. Multitudinea de simboluri, de text afişat pe mai multe ecrane, de gesturi care trebuie urmărite simultan, totul pe sunete de muzică clasică - toate acestea construiesc o experienţă de imersiune completă a spectatorului.

Confuzii conţine de fapt două părţi distincte. Prima reprezintă înşiruirea cronologică a evenimentelor prin care trec Törless şi colegii săi, redată în ritmul foarte alert al Simfoniei a II-a a lui Peteris Vasks. Muzica pune aici în lumină intensitatea trăirilor personajelor şi situaţiile-limită prin care trec acestea. Cea de-a doua parte este una de reflecţie, căci evenimentele şi replicile personajelor sunt prezentate în altă ordine, conectate altfel, pentru ca spectatorul să le poată analiza. Întâmplările sunt puse în legătură cu scena finală a operei Siegfried de Wagner, o bucată mult mai lentă decât cea dintâi, care permite meditaţia asupra sensurilor piesei.

Prima scenă a spectacolului se desfăşoară la o masă situată în mijlocul publicului. Törless, elev la o şcoală militară din Austria, discută cu un coleg de-al său, Beineberg, despre cazul lui Basini, un elev care furase nişte bani. Beineberg este pasionat de cultura indiană şi de supliciile la care se supun unii asceţi indieni aşa că decide să îşi asume pedepsirea lui Basini, asistat de colegul său Reiting. Piesa pune astfel în evidenţă valoarea şi demnitatea fiinţei umane. Pentru că Basini se supune pedepsei, ameninţat fiind cu denunţarea sa la autorităţile şcolii şi cu exmatricularea, acesta devine în ochii colegilor (persecutorilor) săi o entitate subumană, care merită şi trebuie umilită.

Törless oscilează între atracţie faţă de Basini, milă, dar şi dispreţ, căci nu înţelege obedienţa acestuia, faptul că se complace în umilinţele la care este supus. Törless încearcă să li se opună lui Beineberg şi lui Reiting, dar ajunge să devină şi el unul dintre torţionarii lui Basini, ale cărui pedepse ajung să dobândească o notă violentă şi sexuală.

Brutalitatea evenimentelor este pusă în contrast cu gândurile extrem de raţionale şi de abstracte ale lui Törless, care analizează permanent ceea ce i se întâmplă. Ritmul foarte rapid al muzicii şi nuditatea subliniază violenţa faptelor prezentate, contribuind la caracterul şocant al spectacolului. De exemplu, lecţia de matematică are loc cu elevii întinşi în poziţii nefireşti pe nişte table de scris rabatabile, iar profesorul este o prezenţă agresivă. Prostituata locală constituie o figură importantă în universul şcolii militare, ea fiind omniprezentă în fanteziile (dar şi în obiceiurile cotidiene) ale tuturor personajelor.

Rolul lui Basini este jucat de o tânără actriţă, Hrvojka Begović, lucru care accentuează confuzia identitară a personajului şi natura sa androginică. Convenţia teatrală face ca toate celelalte personaje să accepte această latură feminină a lui Basini şi să fie profund atraşi de ea, atracţie pe care şi-o transformă în agresiune.

Relaţia Basini - Törless este explorată şi prin paralela cu opera Siegfried, în care Brunhilde, înveşmântată în armură de cavaler (în contrast cu Basini, ea este o femeie care vrea să fie bărbat, să aibă în lume rolul unui bărbat) este trezită din somn de Siegfried şi se îndrăgosteşte de acesta.

Personajele interacţionează prin mişcări fie lascive, fie violente. Iau parte la un fel de dans al instinctelor. Masochismul lui Basini (care reuşeşte, poate ca urmare a acestei caracteristici, să supravieţuiască, să se adapteze condiţiei de victimă) este trezit de sadismul celorlalţi doi colegi, care văd în el o fiinţă inferioară, imorală (căci a comis gestul de a fura). El trebuie (conform filosofiei indiene a lui Beineberg) supus la tot felul de cazne până ce devine imun, insensibil la stimuli exteriori.

Spectacolul se sustrage înţelegerii pur raţionale. Gesturile şi muzica se adresează mai mult laturii instinctuale, fricilor şi dorinţelor fiecăruia. Violenţa impulsurilor sexuale, a stimulilor vizuali (imaginile scatologice, de exemplu) agresează spectatorul, dar sunt sublimate prin muzica clasică.

La discuţiile care au avut loc după vizionarea spectacolului, regizorul croat Branko Brezovec a indicat faptul că, pentru înţelegerea spectacolului, este indispensabilă cunoaşterea scrierilor lui Kant şi a operelor lui Wagner. De asemenea, el a precizat că nimic din construcţia elaborată a piesei nu este întâmplător sau improvizat dar, în acelaşi timp, spectatorul nu trebuie să fie atent la toate detaliile.

Astfel, Confuzii are o structură meticuloasă, o multitudine de simboluri, dar în acelaşi timp se situează în zona iraţionalului şi instinctualului, latura sa filosofică şi abstractă combinându-se cu violenţa şi sexualitatea pentru a crea o experienţă extrem de puternică şi de şocantă pentru spectator.

Confuzii, după Robert Musil
Regia Branko Brezoveć,
Co-producţie: Festivalul Eurokaz, Academia de Artă Dramatică şi Domino, Zagreb, Croaţia.
Durata: 1h 20min