Printre proiectele respinse la recentul concurs de finanţare organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei se numără şi documentarul De la Isus la Lenin, dar pentru eternitate Dracula: Bela Lugosi, pe care Florin Iepan vrea să-l facă despre actorul Bela Lugosi, născut la Lugoj şi identificat azi cu rolul lui Dracula. Iepan doreşte să lege biografia lui Lugosi de mitul lui Dracula şi de obiceiurile precreştine din Banat şi Transilvania. Proiectul a fost însă depunctat - susţine Iepan - pentru lipsa potenţialului de reprezentare internaţională.
"Mi se pare o eroare şi o încălcare evidentă a regulamentului de concurs, care prevede clar «încurajarea coproducţiilor cinematografice internaţionale în care persoane juridice sunt coproducători români»", spune Iepan, care susţine că "este un act de inconştienţă, avînd în vedere cît de mare este bătălia pentru bani şi prin cîte comisii şi evaluări treci ca să atingi acel 70%. În Vest, nimeni nu face astfel de gesturi decît dacă filmul respectiv ar călca în picioare nişte valori general acceptate". Or, Iepan presupune că "o parte din membrii comisiei şi-au pus întrebarea de ce CNC-ul trebuie să sprijine un film despre o personalitate a ungurilor. Nimeni de la ARTE nu şi-a pus însă problema dacă Lugosi este francez sau german". Iepan spune că, judecînd astfel, n-ar putea face film nici despre bunica lui bănăţeancă. Ea, la fel ca Lugosi, n-a vorbit niciodată româneşte. "Cred că noi o să avem şi în continuare o cultură mică, marginală şi foarte izolată, tocmai pentru că punem mămăliga în centrul universului."
Proiectul are deja cofinanţare asigurată din partea mai multor televiziuni europene, din bugetul de 200.000 de euro postul ARTE oferind 98.000 de euro, postul austriac ORF - 50.000, iar postul olandez AVRO - 10.000 de euro. Alţi bani vin din Ungaria şi Austria. Iepan are nevoie de circa 1.500.000.000 lei, cea mai mică sumă solicitată pentru vreun lungmetraj înscris la concurs. (Deşi filmul are 52 de minute, a trebuit să fie înscris la lungmetraj, neexistînd în regulament decît două variante: scurtmetraj de pînă la 20 de minute şi lungmetraj de la 70 de minute în sus.)
Iepan are de gînd să depună contestaţie, printre lucrurile pe care le consideră în neregulă fiind şi acela că s-a organizat un "concurs literar", şi nu o analiză de proiect. Proiectul lui a fost depunctat pentru calitatea scenariului, în contextul în care e vorba, totuşi, de un documentar. "Fac documentar, nu literatură", replică Iepan. Pentru cineast, se repetă episodul Născuţi la comandă. Decreţeii, coproducţie şi ea respinsă, la concursul din 2003, aprobată în urma contestaţiei. "Îmi dau seama că sunt un naiv, spune regizorul, că sunt mult prea departe de «sosul dîmboviţean». Cu timpul, mă lămuresc tot mai bine că în Occident eu apăr culorile unei ţări care m-a lăsat cu spatele descoperit ori de cîte ori a avut ocazia". Pentru a vedea dacă e vorba de o fatalitate sau nu, am vorbit şi cu trei membri ai comisiei.
Ce spun membrii comisiei?
Oana Stoenescu, distribuitor de film (Ro-Image 2000), ne-a spus că nota finală obţinută de Florin Iepan este nota rezultată din media notelor fiecărui membru al comisiei în parte, obţinută la rîndul ei din punctarea mai multor elemente. Oana Stoenescu afirmă că nu ştie dacă proiectul a fost depunctat la scenariu ori la potenţial de reprezentare internaţională, dar spune că, în orice caz, nu a fost depunctat pentru că ar avea ca subiect o personalitate a ungurilor. "Mie, personal, proiectul lui Florin Iepan mi s-a părut succint prezentat - ne-a spus Oana Stoenescu. Iniţial, am crezut că era un scurtmetraj. Cred că, dacă ar fi vrut să îl facă scurtmetraj, cu punctajul pe care l-a obţinut ar fi stat mai bine."
Un alt membru al comisiei, criticul de film Cristina Corciovescu, ne-a spus, la rîndul său, cam acelaşi lucru: "Mie mi se părea bună ideea pentru un scurtmetraj. Am şi dezbătut destul de mult în comisie. E adevărat, ideea pe care mergea el, parcursul lui Bela Lugosi de la Isus la Dracula, era seducătoare". Cristina Corciovescu spune că în departajarea proiectelor de documentar s-a mers mult pe comparaţie. "Citeşti tot şi pe urmă te gîndeşti şi la subiect, şi la cîţi bani sunt... Din cele opt lungmetraje care au cîştigat, două erau oricum documentare. E adevărat, amestecarea ficţiunii cu documentarul nu e fericită, dar ăsta a fost regulamentul". Cristina Corciovescu mai spune, însă, că proiectul lui Iepan n-a luat notă de trecere la scenariu şi că din acest motiv nu i s-a mai deschis dosarul. E adevărat - admite criticul de film - că un scenariu de documentar nu e literatură, dar el trebuie să îl facă pe cel care-l citeşte să vizualizeze subiectul. "La unele documentare poate că ideea nu era rea, dar autorul n-a reuşit să transmită nimic prin scenariu." Ideea contestaţiilor, deşi firească pentru autorii care îşi joacă şansa pînă la capăt, este - în opinia Cristinei Corciovescu - şi "un viciu de înţelegere din partea creatorilor, dar şi unul de organizare". (Oricum, se pare că în noul proiect de organizare a concursului dispar contestaţiile.) Cristina Corciovescu afirmă, de asemenea, că n-a contat la depunctarea scenariului faptul că Bela Lugosi era ungur.
Un alt membru al comisiei, criticul de film Andrei Gorzo, afirmă că nu a existat din start un număr fix de documentare care trebuiau admise, din contră, susţine că scenariul lui Florin Iepan a fost, prin comparaţie cu celelalte două care au fost declarate admise, "foarte prost". "Scenariul mi s-a părut slab, nu era un film indispensabil în nici un fel cinematografiei noastre. Bela Lugosi nu e nici pe departe o figură uitată, numai de la filmul Ed Wood încoace s-au făcut zeci de documentare despre el. Nu e deloc important că s-a născut la Lugoj, şi unul dintre lucrurile care m-au deranjat e insistenţa cu care era prezentat ca o figură pe care cultura română trebuie s-o recupereze, ceea ce mi se pare oarecum incorect. Transilvania era pe-atunci în Imperiul Austro-Ungar, iar o dată ce imperiul s-a destrămat, destinul lui Lugosi a fost legat de Ungaria. Orgoliul patriotic ce transpărea din scenariu m-a iritat. E tendinţa asta a noastră de a ne însuşi orice viaţă care a trecut la 1.000 km de Bucureşti. Dar problemele erau mult mai serioase. Iepan transforma călătoria lui Lugosi de la rolul lui Isus la cel al lui Dracula într-un fel de traseu iniţiatic; storcea de-acolo tot simbolismul de prost gust pe care îl putea găsi. Nu atît vulgar, cît deplasat era momentul cînd, pe la două treimi din poveste, uita de Lugosi şi deschidea o paranteză unde vorbea despre cazurile recente de vampirism şi vînătoare de vampiri, prezentate pe larg la ştiri, şi încerca să pipereze subiectul cu puţin senzaţionalism de tip Ştirile de la ora 5. Mi-a ajuns la urechi faptul că autorul dă vina pe un curent de opinie antimaghiar care ar fi existat în sînul comisiei. Ca să-mi păstrez respectul faţă de domnul Iepan, nu pot să spun decît că indignarea l-a făcut să nu ştie ce spune. Nici vorbă de aşa ceva. Nimănui din juriu nu i-a plăcut scenariul", conchide Andrei Gorzo.