Unul dintre cele mai profunde şi captivante filme ale ultimilor ani, regizat de legendarul Clint Eastwood. Un film distins cu două Premii Oscar: pentru actor în rol principal (Sean Penn - Jimmy Markum) şi pentru actor în rol secundar (Tim Robbins - Dave Boyle). O poveste terifiantă şi cutremurătoare care începe într-un cartier liniştit din Boston în anul 1975 când trei prieteni, Jimmy, Sean şi Dave se joacă hockei în mijlocul străzii. Jocul le este întrerupt de o maşină în care Dave este răpit de doi bărbaţi. Aceştia îl sechesterază şi abuzează timp de câteva zile, până când puştiul reuşeşte să evadeze...
25 de ani mai târziu, îi regăsim pe cei trei prieteni, despărţiţi de viaţă. Acum, Jimmy este un fost deţinut, proprietar al unui magazin cu de toate, implicat în tot felul de afaceri dubioase, tată a trei fete. Sean este detectiv la departamentul omucideri, părăsit de soţia însărcinată. Dave, marcat de tragedia suferită în copilărie, este tatăl unui băieţel de care are grijă ca de un bibelou de porţelan, incapabil să vadă că Celeste, soţia lui se înstrăinează tot mai mult de el.
Când Katie, fiica cea mare a lui Jimmy dispare, cei trei prieteni sunt reuniţi de destin. Numai că acum totul s-a schimbat, iar prietenia dintre ei nu mai este decât o amintire.
Dacă Academia Americană de film a recompensat performanţele actoriceşti remarcabile ale lui Sean Penn şi Tim Robbins, noi putem remarca şi nota unul dintre cele mai consistente roluri secundare din cinematograful ultimilor ani. Acesta revine Marciei Gay-Harden, Celeste – soţia lui Dave Boyle. Acţiunile ei, plasate în planul doi al filmului, sunt cele care provoacă finalul abrupt al peliculei. Dar pe lângă un final care vine de unde nu te aştepţi, pelicula beneficiază de un twist major în planul sensului său artistic. Pentru că deşi pleacă la drum ca o pildă despre modul în care întâmplările nefericite din copilărie marchează viaţa adultului, el se încheie cu o constatare dureroasă şi descurajantă totodată: anume că indiferent de circumstanţe, justiţia – chiar dacă oarbă uneori – este singura instituţie care are dreptul să împartă dreptatea. Punctul de vedere şi maniera regizorală a lui Clint Eastwood sunt cele ale unui cineast format în şcoala western-ului. El dă voie protagonistului să-şi facă singur dreptate chiar dacă actul său justiţiar este unul care nu pedepseşte pe adevăratul făptaş şi în plus mai produce şi aşa-numitele victime colaterale.
Se poate spune despre Mystic River că e un film tridimensional. Simţi şi vezi dincolo de ce e pe ecran, şi chiar dacă se porneşte greu, la final acesta vă va părea dinamic, emoţionant şi palpitant.
BabyFace Orson Welles
"Are calităţile care îi permit să fie noul Orson Welles" spunea despre el marele regizor american Robert Altman. Cel mai înalt actor care a câştigat vreodată Premiul Oscar, Tim Robbins (1m96!), a crescut în selectul Greenwich Village, într-o familie de artişti. Tatăl fiind un cântăreţ de folk, iar mama actriţă. Plictisit de snobismul şi conservatorismul elitei culturale new-york-eze în care a crescut, Robbins pleacă în California unde se înscrie la cursurile de dramă ale UCLA, pe care le absolvă Magna cum laude în 1981. Un an mai târziu, fondează împreună cu alţi colegi actori aspiranţi, printre care şi John Cusack, trupa Actor's Gang, ale cărei spectacole inovative şi provocatoare erau un ecou al avangardei europene din teatrul anilor '80. Succesele repurtate în teatrul underground de Actor's Gang ajung la urechile unor producători influenţi de televiziune, care îi oferă lui Robbins şansa debutului pe micul ecran. Acesta se produce în 1983. Până în 1988 Robbins apare în filme şi miniserii TV, cel mai bine prinzându-l rolurile din The Sure Thing, unde este Gary Cooper şi Malice in Wonderland, unde este Joseph Cotten –bunul prieten al lui Orson Welles.
După ce a personificat pe micul ecran doi mari actori ai marelui ecran, venise şi rândul său la glorie. Bull Durham (1988), film care îi avea ca staruri pe Susan Sarandon şi Kevin Costner, se transformă într-o rampă de lansare pentru Tim Robbins, care în rol secundar vrăjeşte spectatorii şi cucereşte inima lui Susan Sarandon. De atunci şi până azi actriţa rămânând alături de el, cei doi formând unul dintre cele mai solide cupluri de la Hollywood. Înalt, cu un babyface look, el este din ce în ce mai căutat de producătorii de film care îi oferă roluri variate, ce necesită subtilitate şi incisivitate premeditate dar şi o foarte multă naturaleţe. După câteva comedii box-office flops, cunoaşte afirmarea cu The Player (1992), film care îi aduce Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul Festivalului de film de la Cannes. Robert Altman, regizorul peliculei, cucerit de calităţile lui, îl distribuie în Short Cuts (1993) şi Pret-a-porter (1994). Shawshank Redemption, unul dintre cele mai sensibile filme din istoria cinematografului îl ridică pe actorul Tim Robbins la înălţimea omului Tim Robbins.
Ajuns un star necontestat al Hollywood-ului, debutează în regie, cu Dead Man Walking. Şi pentru că America îşi iubeşte actorii regizori, este nominalizat la Oscar pentru mizanscena acestei pelicule. Nu câştigă Premiul Academiei, dar filmele în care apare câştigă foarte mulţi bani: I.Q., Arlington Road, Nothing to Loose, Antitrust, sau High Fidelity. Abia după această serie de succese comerciale, câştigă Oscarul. Cel pentru rolul secundar din Mystic River. Anul acesta, Tim Robbins, unul dintre cei mai simpatici şi inteligenţi actori ai Americii, poate fi urmărit în noul blockbuster al lui Steven Spielberg, War of the Worlds.