octombrie 2015
Festivalul de film de animaţie anim'est 2015
Am intrat în sala de un întuneric sinistru şi am aşteptat să vorbesc tăcut, puţin şoptit, cu un Edgar Allan Poe animat, călătorind prin cinci poveşti care m-au purtat în cele mai întunecate ecouri umane, în care moartea nu mai există ca mister, ci ca formă de comunicare cu fiinţe sortite degradării spirituale.

The Fall of the House of Usher ne conduce printre ruinele unui edificiu a cărei vechime este cu adevărat tulburătoare. Parcă smulsă dintr-o lume ancestrală, Casa Usher se deschide, tremurând sub paşii sonori ai unei fiinţe tulburate de căutări interioare sfâşietoare. Personajele sunt schiţate astfel încât să ne confundăm cu încruntările, strigătele şi neînţelegerile interioare produse de o dăruire absolută faţă de o fiinţă aproape pierdută. Protagonistul, neliniştit, îşi manifestă suferinţa prin solilocvii continue. Moartea surorii, fiinţă aproape selenară, produce în sufletul personajului central o adevărată furtună. Învăluit de strigătele, paşii şi căutările mute ale surorii dispărute, simţindu-i prezenţa în fiecare zi, ca o răzbunare tacită, în mintea lui se naşte ideea că lady Madeline nu ar fi trebuit îngropată. Fragilitatea casei este surprinsă în aşa fel încât să înţelegem degradarea treptată a protagonistului. Înconjurat de un spaţiu care nu îl protejează, lipsit de apărare, el devine victima propriei singurătăţi. Un tablou sfâşiat. Lumi despărţite. Geamuri sparte. Şi tăcerea întunericului.


Fiecare povestire este urmată, ca un intermezzo tainic, de un dialog între Edgar (simbolizat printr-un corb, care bântuie cimitirul amintirilor de care nu se poate dezlega, trăind cu teama uitării odată cu pierderea contactului cu universul literar pe care el însuşi l-a creat) şi fantomele cu voci venite dintr-un interior misterios. Virginia, chemarea continuă, îi vorbeşte lui Edgar despre moarte, despre obsesie, despre lumile pe care Poe a încercat să le dea viaţă prin propriile absenţe cufundate în întunericul unui cimitir pierdut în timp.

The Tell-Tale Heart e desenat în alb-negru, la limita dintre obsesie şi compasiune, în linii de partituri arse. Încercarea de a înfrunta o privire de vultur, acoperită de un voal transparent care parcă opreşte înaintarea în interiorul uman, dar care parcă citeşte întreaga suferinţă necunoscută. Plănuind moartea bătrânului pe care îl avea în grijă, protagonistul se simte epuizat de puterea ochiului de un albastru şters, ca un cer palid. Ascultând ritmul ceasului, al bătăilor inimii, al paşilor, al lumii, omoară privirea de vultur, ascunzându-şi victima într-un loc sigur, nevăzut. Nesuportând privirile poliţiştilor, îşi mărturiseşte fapta. Dincolo de privirea superficială a bătrânului, o altă privire interioară îi invadează fiinţa, răsturnând căutarea către sine.

The Facts in the Case of M. Valdemar ne prezintă un real dialog între om şi neom, între forme de viaţă distruse de căutări şi forme de viaţă alterate în dimensiuni necunoscute şi tenebre. La finalul acestei poveşti de groază, în care principiile religioase se confruntă cu dorinţa de a renaşte o fiinţă aparent pierdută, conştientizezi puterea destinului care îşi spune cuvântul, demonstrându-şi puterea în faţa tuturor formelor de învingere a morţii.

The Pit and the Pendulum a călătorit în perioada Inchiziţiei, în care teama de moarte, credinţa, tenebrul se confundau într-un Infern interminabil. Contactul cu lumea alterată de sentinţe chinuitoare şi tumultoase transforma victimele în forme hibride, degradate de aparenţele binelui sinistru.

The Masque of the Red Death ne prezintă o lume în care dansul, uitarea, plăcerea specifice lumii nobile, transformau frumuseţea în forme groteşti, lipsite de lumină. Ca o cauză a acestei inconştienţe, Moartea Roşie, nepurtând cu adevărat o mască (asemenea celorlalţi oameni care preferă să parvină, în defavoarea oricărei valori spirituale), arătându-şi adevăratul chip, împrăştie suferinţa şi moartea în forma lor cea mai teribilă.

And his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming,
And the lamplight o'er him streaming throws his shadow on the floor
;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted
- nevermore.

Extraordinary Tales, Spania - SUA - Belgia - Luxemburg, 2015 (70 min)
Regia: Raul Garcia
Voci: Roger Corman, Guillermo del Toro, Cornelia Funke, Stephen Hughes, Christopher Lee, Bela Lugosi, Julian Sands


Descarcă programul anim'est, 2015 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus