Itzhak Perlman, o legendă în viaţă
Da, cam aşa ar putea fi descris unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi violonişti americani: o legendă în viaţă. Pe 31 august 2015 a împlinit 70 ani; are însă în spate o carieră de 57 ani, pentru că Itzhak Perlman a apărut în lumina reflectoarelor de la vârsta de doar 13 ani. Ar fi putut să fie doar o flacără care se stinge foarte repede: la debut, presa l-a promovat foarte mult din cauza situaţiei sale speciale - în urma unei poliomelite, a rămas infirm, se deplasează numai cu ajutorul cârjelor sau al scaunului cu rotile şi cântă doar aşezat pe scaun. Însă Itzhak Perlman nu a căzut în derizoriul tabloidelor, el şi-a construit în timp o carieră foarte serioasă cu care oricine se poate mândri. De altfel, nu oricine a reuşit să primească, precum Itzhak Perlman, 16 premii Grammy...
Ajuns la 70 ani, Itzhak Perlman şi-a făcut un cadou: este discul pe care vi-l aduc în atenţie, apărut pe 28 august 2015 la casa Deutsche Grammophon. Pe el, regăsim două sonate - una de Gabriel Fauré, alta de Richard Strauss, înregistrate alături de prietenul său de o viaţă, pianistul Emanuel Ax, şi el, multipremiat la Grammy în calitate de partener de muzică de cameră al violoncelistului Yo Yo Ma. Acest disc este în mai multe sensuri o premieră pentru Perlman: primul disc nou în ultimii 16 ani, când s-a retras treptat pentru a se dedica mai mult profesoratului, primul disc înregistrat alături de Emanuel Ax, primul disc pe care apar înregistrate aceste sonate pe care le-a cântat deseori în recitaluri live, dar pe care nu le-a gravat niciodată pe disc anterior.
În plus, acest disc este dovada vie că un mare artist rămâne la fel de bun indiferent de vârstă: rafinamentul din interpretarea celor doi muzicieni - Itzhak Perlman şi Emanuel Ax -, este atributul unor oameni care au trăit prin muzică întreaga viaţă, care au dobândit o înţelegere a muzicii rezervată unei elite restrânse. O muzică foarte frumoasă, pe tiparul romantic, în aceste două sonate foarte rar de întâlnit astăzi pe discuri noi, companion perfect pentru o seară de toamnă târzie cu un pahar de vin bun şi vechi: de neratat.
Discul poate fi ascultat în cadrul campaniei "Votează discul de muzică clasică al anului 2015".
Max Richter - "Sleep"
Slow food, slow life: două concepte care încep să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi într-o societate saturată de viteză, stres, lipsa timpului pentru micile plăceri ale vieţii. În mijlocul iureşului, unii se opresc şi se gândesc: "Are sens drumul pe care merg? Eu cine sunt: doar omul care aleargă între nenumăratele obligaţii zilnice?"
Cred că aceleaşi întrebări şi le-a pus şi compozitorul britanic Max Richter înainte de a apărea cu noul său proiect intitulat "Sleep", pe care el însuşi îl descrie astfel: "Este un cântec de leagăn de 8 ore, o lucrare gândită pentru pian, coarde, mediu electronic şi voci, dar fără cuvinte. Este cântecul meu personal de leagăn pentru o lume frenetică, un manifest pentru un ritm al vieţii mai lent". "Sleep" înseamnă o piesă muzicală de 8 ore, gândită să acompanieze durata normală de 8 ore a somnului unui adult. Iar în noaptea de 3 spre 4 septembrie 2015, lucrarea a fost difuzată online în întreaga lume, stârnind reacţii entuziaste: "Sunete sublime... am ascultat cu lacrimi în ochi, uimitor şi frumos...". "Sleep" a fost difuzată în integralitate şi de posturile BBC3 din Marea Britanie şi ABC din Australia. Există de asemenea şi o versiune de o oră a lucrării, dar şi editări pentru radio ale unor teme din lucrare - acestea din urmă au fost difuzate luni, 5 octombrie 2015, şi la Radio România Muzical şi pot fi reascultate aici.
Cred că audiţia acestei lucrări trebuie încercată măcar o dată: un alt fel de muzică clasică contemporană decât cea foarte tensionată cunoscută de majoritatea dintre noi, o muzică clasică contemporană care vorbeşte şi despre partea frumoasă a umanităţii de astăzi.