Piesa Emigranţii a fost scrisă în 1974 de polonezul Sławomir Mrożek, când fenomenul era în creştere în Europa de Est, în mare parte din motive politice. Astăzi, textul este adaptat pentru a cuprinde un alt tip de migraţie, bazat pe motive economice, atât de binecunoscut României ultimelor două decenii.
E greu de spus dacă este vina acestei adaptări sau a trecerii timpului, dar textul pare astăzi mult prea superficial, reducând viaţa emigranţilor la un şir de stereotipuri ceea ce este, practic, ultimul lucru de care are nevoie discuţia acestui subiect. Miturile muncitorului în străinătate, care visează să strângă bani pentru a-şi construi o casă, dar îşi urăşte traiul de acolo şi îi dispreţuieşte pe cei din jurul lui, spunând că "oameni se găsesc doar la noi în ţară", servesc conturării unui tablou general şi abstract. Cu toate acestea, avem în faţă două personaje reale, care ar putea fi mult mai bine conturate dacă s-ar fi renunţat la astfel de şabloane.
Unul e muncitor hotărât, care îndeplineşte nu una, ci două raţii de muncă fizică, celălalt e mereu pus pe gânduri, dar nu poate duce nimic la bun sfârşit. Primul se hrăneşte cu fantezia zilelor de duminică, singura lui zi liberă, în care poate să se piardă în mulţimea anonimă de la gară, dând frâu unor scenarii ireale. Al doilea preferă să filozofeze şi să îi taie avântul colegului de cameră, amintindu-i de statutul său inferior. Astfel apar argumente existenţialiste despre libertate, fiecare încercând să îşi impună viziunea despre libertate: pentru unul, e de ajuns să poţi munci şi să câştigi bani; pentru celălalt, trebuie să îţi înţelegi condiţia şi să te sustragi ei pentru a fi cu adevărat liber. Problema este că nici unul, nici celălalt, nu ştiu cum să îşi îndeplinească menirea.
Conflictul de personalităţi şi de interese este bine jucat de cei doi actori şi conturat de cadrul spaţio-temporal. Atât subsolul plin de ţevi, de care spectatorii se împiedică la intrare şi ieşire, cât şi sărbătoarea de Anul Nou, care aici nu mai e un prilej de sărbătoare, pentru că nu marchează încheierea unui trecut compromis şi un nou început, dau o impresie claustrantă de neputinţă. Cei doi depind unul de celălalt în diverse feluri şi, cu toate astea, nu se pot încrede.
Din păcate, conflictul dintre cei doi nu trece în niciun punct la stadiul de relaţie. Singurătatea în doi este accentuată şi nuanţată prin argumente şi dezvăluiri previzibile, iar spectacolul, cu toate că se bazează pe două energii puternice, nu îşi împlineşte potenţialul.
Emigranţii de Sławomir Mrożek
Regia: Tudor Lucanu
Scenografia: Cristian Rusu
Cu: Matei Rotaru, Tudor Lucanu
Produs de: Teatrul Naţional "Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Durata: 1h 35 min fără pauză