(ZIUA UNU)
"Prima întâlnire cu aproape toată echipa s-a produs la casa transformată în platou de filmare, pe o străduţă lăturalnică, aproape de centrul Clujului. Atmosferă de vară, cu căldură infernală tipică orei două după-amiaza. Dacă până atunci am văzut casa doar din fotografii, când am ajuns acolo şi am stat pe terasă, am avut impresia că suntem cu toţii într-un univers rohmerian, undeva la o reşedinţă de vacanţă, prielnică doar pentru a sta tolăniţi la umbră şi pentru discuţii lungi, aşezate."
"La început, am adunat toate obiectele care nu-şi au locul: hârtii, bonuri uitate, acte, plicuri, pixuri, cutiuţe, scaune, fotolii, cabluri uitate prin colţuri de cameră, ghivece cu flori etc. Pe urmă, dintr-o debara care în trecut ducea spre pod - între timp, comuniştii au mai construit un etaj, iar scara a devenit nefolositoare, fiind doar un loc în care am găsit tot felul de vechituri care ne-au ajutat la scenografie - aşadar, din debara am scos o mulţime de tablouri."
"Pentru a ne familiariza cât mai mult cu atmosfera şi cu tipul de cinema pe care îl vom săvârşi, la finalul zilei am vizionat Three Days, un film de Šarūnas Bartas, relevant pentru estetica sa. Avea dreptate Ion, când a spus că durează o oră şi un sfert, dar că vom simţi că vor trece trei. Nu că asta ar fi neapărat ceva negativ. Vorbim despre un proiect grav, greu, pe alocuri dificil de urmărit, însă esenţial."
(ZIUA DOI)
"A doua zi a fost zi de curăţenie. Eu şi Claudia am şters praful, iar ea a dat şi cu aspiratorul. Aproape deloc solicitant faţă de munca pe care au depus-o ceilalţi: au făcut curăţenie în pivniţă, unde avea să se filmeze o scenă importantă în creionarea personajului principal."
"Va exista în film o scenă în care cele două personaje vor juca badminton, aşa că am ieşit cu Ion în curte să vedem dacă e destul loc în care să se desfăşoare. Era oricum previzibil că nu va ieşi nimic bun din cauză că spaţiul e mic, ceea ce a dus la momente hazlii: aproape nimeni nu s-a descurcat, iar Ion ne-a dojenit, în special pe mine, care din a doua lovitură (!) am reuşit performanţa să dau un fluturaş - din cele doar două (!) pe care le avem în recuzită - peste gard. Dus a fost şi nu l-am mai văzut."
"Ca să ne simţim ca într-o casă de vacanţă, Vlad şi Adi - sunetiştii - au cules din copaci caise şi vişine, în timp ce ceilalţi au stat ori în casă la răcoare, ori afară pe terasă la poveşti, cafele şi ţigări. Totul s-a desfăşurat lent, fără grabă, aş spune molcom."
(Mădălina Pojoga, iulie, 2015, Cluj-Napoca)
(Va urma...)
Discordia este un film independent, scris şi regizat de Ion Indolean, la bază critic de film, şi produs de Hola Media. Deocamdată, Discordia nu poate fi văzut, fiind în perioada de înscriere la festivaluri. Puteţi, însă, urmări parcursul proiectului pe pagina lui de Facebook, cât şi pe LiterNet şi pagina acestuia de Facebook.