Discordia, episodul XIII - Acasă la Adrian Enescu II

Privind retrospectiv, pot spune cu mâna pe inimă că întâlnirea cu Adrian Enescu a schimbat coordonatele vieţii mele - în ideea în care viaţa îmi depinde de cinema, e strâns legată de film, fără de care nu aş putea trăi. Dumnealui mi-a deschis ochii şi m-a forţat să privesc şi spre proiectele care au coloană sonoră, în care s-au operat tot felul de intervenţii asupra materialului brut. Acum, văd aceste rafinări ca parte necesară, ca un proces capabil să potenţeze calitatea unor filmări.

Domnul Enescu mi-a subliniat, de câte ori a fost necesar, importanţa sunetului extradiegetic în economia unui film. Dar, să nu se înţeleagă greşit: (îmi place să cred că) nu m-a acaparat. A fost un parcurs pe care l-am realizat de pe picior de egalitate. Împreună, am ajuns la o formulă muzicală mai puţin folosită în cinematografie: muzică concretă ca tehnică de compoziţie. În cazul de faţă, aceasta este menită să umple nişte goluri narative şi să creeze un al treilea personaj principal: ambianţa.

După un proces îniţiat la începutul toamnei lui 2015 şi terminat spre finalul acesteia, ajunsesem la un consens conceptual comun, de care m-am ataşat puţin câte puţin, dar cu care nu toţi apropiaţii au fost de acord. Rămâneau doar colorizarea şi mici - aşa credeam - reparaţii legate de sunetul tras în priză directă.

*Data viitoare, despre micile care s-au transformat în marile probleme pe partea de sunet tras în priză directă.

Discordia este un film independent, scris şi regizat de Ion Indolean, la bază critic de film, şi produs de Hola Media. Deocamdată, Discordia nu poate fi văzut, fiind în perioada de înscriere la festivaluri. Puteţi, însă, urmări parcursul proiectului pe pagina lui de Facebook, cât şi pe LiterNet şi pagina acestuia de Facebook.