Magdalena Kozena şi muzica lui Claudio Monteverdi
Magdalena Kozena este una dintre cele mai importante mezzosoprane ale timpurilor noastre: la aproape 43 ani, cântăreaţa născută în fosta Cehoslovacie poate privi în urmă cu mândrie către realizări excepţionale: spectacole pe cele mai mari scene ale timpurilor noastre, aproape 40 de discuri ce-i poartă numele; însă Magdalena Kozena poate privi şi înainte cu aceeaşi mândrie: de exemplu, în actuala stagiune este artist în rezidenţă pentru nu mai puţin de 4 instituţii, Wigmore Hall din Londra şi Filarmonicile din Luxemburg, Praga şi Hamburg. Plus spectacolele obişnuite de stagiune. Plus job-ul full time de mamă (are trei copii cu celebrul Simon Rattle, dirijorul Filarmonicii din Berlin aplaudat furtunos şi la Bucureşti în cadrul Festivalul Enescu 2015).
Una dintre predilecţiile repertoriale ale Magdalenei Kozena este muzica veche. Iar discul apărut pe 26 februarie 2016 la casa Archiv cred că este un moment de graţie pentru mezzosoprana cehă. Muzica lui Claudio Monteverdi, compozitorul italian care a trăit în prima parte a secolului al XVII-lea şi care marchează trecerea în muzică de la Renaştere la Baroc, este în sine deosebit de frumoasă. De fiecare dată când o ascult, mă întreb în ce lume a trăit acest extraordinar Monteverdi, de muzica sa sună atât de special.
Evident că Magdalena Kozena stăpâneşte la modul superlativ ştiinţa de cânta muzica veche - este cu totul altceva decât muzica de operă a secolului al XIX-lea. Iar alături de Magdalena Kozena se găseşte ansamblul La Cetra din Basel, condus de Andrea Marcon, alcătuit din 13 muzicieni care cântă la instrumente folosite în vremea lui Monteverdi, ceea ce aduce o notă de autenticitate suplimentară.
Mi-e greu să aleg ce mi-a plăcut mai mult de pe acest album: madrigalele, ariile din opera Încoronarea Popeei? Sau poate acel extraordinar madrigal Combattimento di Tancredi e Clorinda, o partitură în sine extraordinară, în care Monteverdi experimentează procedee devenite standard sute de ani mai târziu? În orice caz, acest disc mi se pare o experienţă sonoră de neratat atât pentru cei care caută autenticul interpretării muzicii vechi, cât şi pentru cei care, pur şi simplu, doresc să se scufunde într-un univers departe de scandalul şi agitaţia din peisajul autohton.
Discul Magdalenei Kozena poate fi ascultat oricând, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Opera Gold
Marile case de discuri caută permanent soluţii pentru a se adapta unei pieţe în continuă schimbare; în plus, muzica clasică nu e tocmai uşor de vândut celor cu vârste mai mici, aşa că se pune din ce în ce mai mult accent pe mediul digital accesat în mod natural de tineri.
Evident, o compilaţie care să conţină 100 de momente celebre din opere ale tuturor timpurilor, în interpretări dintre cele mai prestigioase, este un produs care poate atrage atenţia oricui (mai ales celor care încă nu ştiu destul de multe, dar ar vrea să ştie, despre muzica de operă). Alături de Cecilia Bartoli, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Renata Tebaldi, Juan Diego Florez, regăsim printre numele protagoniştilor şi pe cel al sopranei Angela Gheorghiu, cu aria bijuteriilor din opera Faust de Charles Gounod.
Itunes, Google Play şi 7Digital sunt platformele de unde poate fi achiziţionată această colecţie la un preţ într-adevăr accesibil, având în vedere calitatea ei (29 lei la Google Play). Colecţia poate fi ascultată şi pe platformele de streaming contra-cost: Spotify, dar şi Deezer şi Zonga (acestea două din urmă accesibile şi din România).
Shakespeare prin ochii compozitorului Rufus Wainright
Pe 23 aprilie s-au împlinit 400 ani de la moartea lui William Shakespeare - comemorare importantă nu doar pentru lumea teatrului, ci şi pentru cea a muzicii, pentru că sunt atâtea lucrări muzicale inspirate de piesele lui Shakespeare.
Special pentru această comemorare, Deutsche Grammophon a lansat în 22 aprilie 2016 un disc care conţine muzică creată de compozitorul americano-canadian Rufus Wainright, foarte cunoscut în lumea muzicii pop, dar şi a muzicii de film. Rufus Wainright a scris de asemenea şi o operă, Prima donna, de asemenea editată de Deutsche Grammophon în 2015.
Discul Shakespeare cuprinde lucrări originale scrise de Rufus Wainright, inspirate de 9 dintre sonetele shakesperiene. Toate sunt lucrări vocale, însă de facturi foarte deosebite, pentru că într-unele dintre piese, poemele shakesperiene sunt declamate de actori faimoşi (Helena Bonham Carter şi Inge Keller, de exemplu), iar în altele, vocea solistă este cântată - cele mai reuşite mi se par piesele interpretate de soprana Anna Prohaska. Muzica de asemenea este foarte deosebită - cu influenţe clare pop în piesele unde cântă însuşi Rufus Wainright, şi cu o alura impresionistă în cele interpretate de Anna Prohaska.
Take all my loves (albumul şi-a luat titlul de la sonetul nr. 40 de Shakespeare) cred că spune multe despre Shakespeare însuşi - contemporanul nostru, la 400 ani de când, totuşi, nu mai este printre noi...