Dans macabru.... cu Orchestra Simfonică din Montreal şi dirijorul Kent Nagano
Nu sunt o mare fană a Halloween-ului, dar sunt o admiratoare a dirijorului Kent Nagano, americanul de origine japoneză care în prezent este directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal şi directorul Operei de Stat din Hamburg. Sub conducerea sa, această orchestră canadiană a rămas într-o zodie fericită, începută sub coordonarea lui Charles Dutoit, iar Nagano a adus în plus şi mai multă promovare şi vizibilitate, prin parteneriatul cu o casă de discuri europeană. În 2016, casa londoneză Decca a publicat două discuri având în prim plan Orchestra Simfonică din Montreal şi pe dirijorul Kent Nagano: primul a apărut în martie 2016, cu opera foarte puţin cunoscută L'Aiglon semnată de doi compozitori, Jacques Ibert şi Arthur Honneger, album care a luat deja un premiu Echo Klassik, iar al doilea a fost lansat pe 14 octombrie 2016. Este vorba despre acest Danse macabre, lucrări ce ar putea fi puse în legătură cu tematica demonicului şi fantasticului, adică cu Halloween-ul.
Sunt înregistrări din concerte live ce au avut loc la finalul lunii octombrie 2015, adică tot în preajma Halloween-ului (şi acest lucru se simte în mod plăcut, în zgomotele de sală lăsate cred intenţionat pe înregistrare). Iată şi programul: patru poeme simfonice - Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas, O noapte pe muntele pleşuv de Modest Musorgski, Vrăjitoarea la amiază de Antonin Dvorak şi Tamara de Mili Balakirev, alături de Dans macabru op.40 de Camille Saint Saens şi Halloween din Three Outdoor Scenes de Charles Ives.
Aşadar, sunt lucrări foarte cunoscute, alături de unele mai puţin cunoscute: evident, recordul de popularitate îl au Ucenicul vrăjitor şi O noapte pe muntele pleşuv - nici eu, ca muzician, nu mai pot să le ascult fără să mă gândesc la desenele animate Fantasia realizate în studiourile Walt Disney.
Marele merit al acestui disc nu este însă această idee oarecum neobişnuită pentru muzica clasică, legată de Halloween, ci modul cum sunt interpretate aceste lucrări: cu tehnicitatea unei orchestre americane şi sensibilitatea uneia europene. În fine, o realizare importantă, care poate fi ascultată oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
....Şi antidotul mozartian marca Mitsuko Uchida
După o petrecere demonică de Halloween, o incursiune în lumea seraficului Mozart este binevenită, mai ales dacă ghid este una dintre cele mai cunoscute şi avizate interprete mozartiene ale timpurilor noastre: pianista britanică de origine japoneză Mitsuko Uchida.
La 65 ani, Mitsuko Uchida se bucură de o reputaţie de invidiat, iar această etichetă de mare interpretă mozartiană este extrem de valoroasă, pentru că sunt foarte puţini cei care au fost consideraţi astfel, de-a lungul istoriei muzicii. Chiar dacă muzica lui Mozart pare destul de uşor de cântat, de fapt, este una dintre cele mai dificile, şi nu neapărat tehnic. Oricine a cântat vreodată o partitură pentru pian de Mozart, cunoaşte acea senzaţie că stă în pielea goală în faţa publicului, complet expus: orice ezitare se simte, ori eşti perfect, ori ai ratat totul.
Mitsuko Uchida a înregistrat în urmă cu mai mulţi ani concertele pentru pian şi orchestră de Mozart alături de Orchestra Engleză de Cameră; între 2002 şi 2007, ea a fost artist în rezidenţă al Orchestrei Simfonice din Cleveland şi de atunci a pornit un nou proiect: să cânte şi să înregistreze Mozart aşa cum însuşi Mozart o făcea, conducând orchestra de la pian. Între 2009 şi 2016 au apărut 5 discuri, fiecare cu câte două concerte, cu Mitsuko Uchida, solistă şi dirijor al Orchestrei Simfonice din Cleveland. Ultimul este lansat pe 28 octombrie 2016 şi cuprinde Concertele cu numerele 17 şi 25, foarte cunoscute, de altfel.
Ceea ce individualizează aceste înregistrări este modalitatea de colaborare mai curând camerală dintre solistă şi orchestră: cântând împreună, ei se înţeleg din priviri. Iar Mitsuko Uchida, pianista haiku, cum îmi place să o numesc, ne propune un Mozart şlefuit ca un diamant, foarte profund, fără niciun artificiu inutil: o experienţă auditivă ce cred că nu trebuie ratată.
Puteţi asculta acest disc pe siteul Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Cele două albume sunt disponibile şi în magazinele de specialitate din România şi pe site-urile www.emag.ro şi www.getmusic.ro.