Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Discordia

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Discordia, episodul XII - Acasă la Adrian Enescu


mai 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cu domnul Adrian Enescu, întâmplarea face să mă fi cunoscut în urma unui text acid pe care îl scrisesem. Dacă apăsaţi aici, puteţi urmări, într-o primă fază ulterioară acelei "confruntări", discuţia pe care am purtat-o în legătură cu ce este şi ce ar trebui să fie cinema-ul.

După acest prim episod, derulat în casa dumnealui, unde a avut amabilitatea să mă invite, a urmat un al doilea. Între aceste momente, însă, am discutat enorm la telefon, pe mail şi pe facebook. Îi spusesem că vreau să fac un film şi că aş aprecia dacă m-ar lăsa să folosesc o melodie de-a lui, pe post de muzică intradiegetică la care protagoniştii revin din când în când, tot pentru conturarea unei cadenţe. Dumnealui a fost de acord.

Prin toamnă, când am ajuns la o variantă mai digerabilă de montaj, i-am trimis-o şi domnului Enescu. I-a plăcut ideea şi a întrevăzut o posibilitate pe care, în primă instanţă, am refuzat-o energic: să montăm nişte muzică în toată schema. Nu voiam să aud aşa ceva. Doar, ştiţi, doream "realism cât mai nealterat cu putinţă". Aşa că, întrebarea mi se părea logică şi de bun simţ: cum aş putea suprapune muzică peste acţiunile derulate pe ecran?! Era un sacrilegiu pe care îl respinsesem categoric.

Domnul Enescu nu s-a lăsat atât de uşor. A insistat ca, măcar, să îl las să îmi prezinte cam la ce se gândise. Era toamnă şi am mers, în vizită, la Bucureşti. Trebuie să o spun din capul locului: nu mi-a plăcut ce am auzit. Era prea construit totul şi simţeam că o astfel de intervenţie îmi va deturna toate mizele estetic-teoretice. Mai bine sec, decât artificial, am afirmat. Aşa că, mai cu argumente, mai cu onomatopee, am încercat să îi explic că nu pot pune astfel de muzică peste imagini.

Încă o dată, domnul Enescu nu a cedat. A încercat să îmi aducă explicaţii şi, încet-încet, m-a făcut să înţeleg că proiectul, cu un anumit tip de sunete - pe care le botezasem subliminale -, ar putea avea, totuşi, de câştigat. Ar fi devenit mai închegat şi mai complet. După vreo două ore de discuţii, am acceptat, plecând de la dumnealui cu capul efectiv bubuindu-mi. A rămas că ne vom întâlni cât de curând, când va fi gata o primă propunere diegetică.

(Va urma...)


Cadru din film

 
*Data viitoare, voi continua cu felul cum am ajuns la o variantă finală a ceea ce, la nivel generic, poate fi numită coloană sonoră.

Discordia este un film independent, scris şi regizat de Ion Indolean, la bază critic de film, şi produs de Hola Media. Deocamdată, Discordia nu poate fi văzut, fiind în perioada de înscriere la festivaluri. Puteţi, însă, urmări parcursul proiectului pe pagina lui de Facebook, cât şi pe LiterNet şi pagina acestuia de Facebook.



 Toate articolele despre Discordia


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Ion Indolean


Alte articole

 Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Discordia, Marian Rădulescu
 Discordia, episodul XV - În căutarea unui cinema nealiniat la vreo dogmă (sau, un soi de manifest) , Ion Indolean
 TIFF e festivalul care mi-a deschis ochii!, Flavia Dima, în dialog cu Ion Indolean
 Discordia, episodul XIV - Aproape de anul nou , Ion Indolean
 Discordia, episodul XIII - Acasă la Adrian Enescu II, Ion Indolean
 Toate articolele despre Discordia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer