Marele jaf comunist, un documentar cu multe semne de întrebare

Titlul filmului lui Alexandru Solomon poate induce în eroare pe virtualul spectator. În sensul că "marele jaf" a durat 45 de ani, iar subiectul filmului se axează mai ales pe un "fapt divers" atipic pentru o jumătate de Europă sovietizată după război. "Faptul" s-a petrecut în vara anului 1959, cînd a fost prădată filiala CEC Giuleşti de 1.600.000 lei (circa un milion de dolari) de către un grup mascat şi înarmat. România se "lăuda" în acea vreme cu puşcării supraaglomerate, cu sute de mii de deţinuţi, cu peste o sută de mii de procese politice, cu un climat fierbinte de teroare şi suspiciune.

Marele merit al regizorului şi scenaristului Alexandru Solomon constă în faptul că a preferat o reconstituire a "Reconstituirii" - filmul regizat de Securitate şi de Virgil Calotescu -, şi nu o evocare "obiectivă" a întîmplării şi vieţii eroilor săi. Martorii de astăzi dau temperatura şi culoarea filmului. Au fost găsiţi supravieţuitori ai evenimentelor, anchetatori, judecători, rude, vecini şi prieteni ai făptaşilor, "victime colaterale", colegi de celulă etc. Mărturiile acestora sugerează cîte ceva din adevărul acestui "caz", care i-a cam speriat pe deţinătorii puterii ce se pregătea să-şi aniverseze 15 ani de existenţă.

După ce au fost anchetate mii de persoane (unele au şi murit nevinovate), au fost identificaţi şi prinşi autorii gestului "banditesc". Şase evrei, toţi deţinători de funcţii şi poziţii sociale înalte, cu un trecut "ferm" procomunist. "Surpriza" este explicată printr-o poziţie sionistă, dar mai ales prin realitatea "evaporării" idealurilor pentru care cei şase luptaseră. "Reconstituirea" lui V. Calotescu este inspirat citată, fiind evocat şi un cameraman care a filmat-o, Pantelie Ţuţuleasa. Procesul, care a luat o netă turnură politică, nu explică decît parţial deznodămîntul cazului dictat de conjunctura istorică - eliminarea fizică a făptaşilor prin condamnarea la moarte (cu o excepţie, Monica Sevianu, eliberată în 1964, emigrată în Israel).

Filmul lui Alexandru Solomon beneficiază de o arhitectonică sigură, de o laborioasă documentare, de o inspirată alegere a martorilor supravieţuitori. Intersecţia mărturiilor acestora conferă suspans şi dramatism, dar - nu mai puţin - generează şi semne de întrebare (azi) din cauza unei generale "discreţii". Faptul că actorii filmului "Reconstituirea" de V. Calotescu au fost împuşcaţi înaintea premierei este încă o dovadă a cruzimii şi cinismului de care erau în stare conducătorii acelor vremuri.

Nu mai puţin adevărat este şi faptul că regizorul Alexandru Solomon nu încearcă să elucideze cu orice preţ întrebările fără răspuns ale cazului evocat. Nici intervenţia unor istorici avizaţi n-ar fi rezolvat mare lucru din Marele jaf comunist, film extrem de interesant pentru o istorie prea puţin cunoscută de spectatorii tineri. Aceştia au însă, prin documentarul semnat de Alexandru Solomon, ocazia să se familiarizeze cu "umanismul" sistemului, cu instrumentele de manipulare şi propagandă care au permis supravieţuirea nesperat de lungă a acestuia.

Premiat în Franţa, România, Ungaria şi Spania, văzut deja pe trei continente, selecţionat la alte numeroase şi prestigioase festivaluri, difuzat pe canale TV din Franţa, Germania, Suedia, Olanda, Finlanda, filmul lui Alexandru Solomon merită să fie văzut pentru o necesară rememorare a propriei istorii.