Marele jaf comunist

În iulie 1959, şase indivizi mascaţi şi înarmaţi atacau maşina cu bani a Băncii Naţionale, sustrăgând 1.600.000 de lei, adică aproximativ un milion de dolari în ziua de azi. Cam aşa sună vocea din off a lui Victor Rebengiuc, care povesteşte nuanţat, dar fidel termenilor în care autorităţile din Republica Populară Română se exprimau, cel mai spectaculos şi, în acelaşi timp, cel mai greu de crezut lucru care s-a întâmplat probabil în România, de pe vremea lui Stalin şi până în '90. Pe vremea când erai pârât la Securitate pentru fapte infime, şase oameni au jefuit banca, au fost prinşi şi, în final, executaţi pentru fapta lor.

De ce au făcut ceea ce au făcut? Au vrut să fugă din ţară? Au crezut că vor reuşi? A fost o sfidare a sistemului, un protest? Cât de curajos trebuie să fii ca să faci statement-uri puterii într-o ţară stalinistă? La toate întrebările astea încearcă să răspundă documentarul lui Alexandru Solomon, un film la limita ficţiunii, cum îl numeşte chiar el, în care regizorul descoperă, delicat şi cu o infinită răbdare, adevărul.

Marele jaf comunist (Great Communist Bank Robbery) e un spectacol, o peliculă cu rare calităţi cinematografice, care trebuie văzută la cinema. Un film într-un film. În filmul din film îi vedem pe miliţieni spunându-şi rigid replicile. E vorba de Reconstituirea, filmul de propagandă a lui Calotescu, în care adevăraţii hoţi prinşi sunt puşi să-şi interpreteze, pentru masele largi, faptele. Atmosfera de cinema naiv, rigidă şi ameninţătoare, dar în egală măsură amuzantă ("Interesaaant..." spune un procuror, cu mâna dusă şcolăreşte la tâmplă, când descoperă în direct vinovăţia făptaşilor), din Reconstituirea este prelungită în gesturile aceloraşi oameni, chemaţi, acum, de Alexandru Solomon să răspundă la întrebări. Ei sunt la fel de rigizi, la fel de şcolari, şi când înţelegi că povestea nu s-a terminat, că ea se strecoară ca un monstru putrezit în viaţa noastră de zi cu zi, te ia cu frig. Şi râzi mult în acelaşi timp. Vezi cu ochii tăi amestecul de teroare şi umor în care au trăit unii dintre noi o viaţă.