În muzică, lucrurile au stat însă şi în alte timpuri, altfel. Pentru că nu doar astăzi s-a vorbit de copii minune sau tineri adulţi care reuşiseră să realizeze ceea ce alţii reuşesc să facă într-o viaţă. Cazul lui Mozart este notoriu.
Tinerii muzicieni de astăzi (unii dintre ei) nu încetează să uimească şi astăzi. M-am gândit la acest lucru în timp ce ascultam concertul susţinut de violoncelistul Andrei Ioniţă la Sala Radio sau noul CD al unei pianiste georgiene, Khatia Buniatishvili. Ca şi noul album al violonistei Esther Yoo...
Un român cu care ar trebui să ne mândrim toţi - Andrei Ioniţă
20 mai 2016, Sala Radio, plină ochi de un public divers venit să-l asculte pe singurul român care a reuşit performanţa de a cuceri premiul I şi Medalia de Aur la una dintre cele mai importante competiţii pentru muzicieni, la nivel mondial: Concursul "Ceaikovski" de la Moscova. A obţine premiul I la un asemenea concurs este o performanţă absolut notabilă, demonstrând un nivel de profesionalism rezervat doar unor foarte puţini aleşi.
În 2015, un român a reuşit această performanţă, un violoncelist care atunci avea doar 21 ani; student al Universităţii de Arte din Berlin şi absolvent, al, atenţie, Colegiului Sf. Sava din Bucureşti (deci, nicio legătură cu muzica). Însă totul este posibil atunci când talentul nativ este unul deosebit, aşa cum este şi cazul lui Andrei Ioniţă. Un uriaş talent, dublat însă şi de o cultură şi inteligenţă pătrunzătoare - aceasta este prima impresie lăsată de Andrei Ioniţă şi la concertul de la Sala Radio din 20 mai 2016.
A interpretat un concert-hit pentru lumea violonceliştilor: Concertul op. 104 în si minor de Antonin Dvorak, o lucrare dificilă atât tehnic, cât şi artistic, un reper pentru componistica finalului de secol XIX. Violoncelul nu este în mâinile lui Andrei Ioniţă un simplu instrument, ci un alter ego al personalităţii sale vibrante: îi cunoaşte, deci, toate secretele şi respiră la unison. Virtuozitate şi lirism, simplitate în complexitatea construcţiei, adaptabilitate la toate cerinţele de ordin estetic şi stilistic ale partiturii - totul e posibil pentru acest tânăr de 22 ani care are în faţă o carieră de cel mai înalt nivel. Pentru că Andrei Ioniţă nu este un simplu violoncelist, fie el şi foarte bun, el este întruchiparea Violoncelistului ideal. Şi totuşi, nu are decât 22 ani....
În 9 şi 10 iunie 2016, Andrei Ioniţă a apărut şi la Ateneu, interpretând Concertul de Edward Elgar; iar în 2017 este invitatul Festivalului Internaţional George Enescu: pe 10 septembrie 2017 va interpreta Concertul nr. 2 de Dmitri Şostakovici (unul dintre compozitorii săi preferaţi) alături de Orchestra Filarmonicii din Munchen, dirijor Valery Gergiev.
Seducătoarea şi neobişnuita Khatia Buniatishvili
Este unul dintre puţinele discuri pe care le-am ascultat în 2016, despre care pot spune că mi-au făcut pielea de găină (e şi acesta un criteriu al impactului emoţional pe care-l poate produce audiţia unei muzici deosebite): Kaleidoscope cu pianista georgiană Khatia Buniatishvili, astăzi în vârstă de 29 ani. Un caleidoscop de lucrări pentru pian care cunosc şi o versiune orchestrală celebră (deci, cu atât mai greu de interpretat) şi care au legături şi cu alte arte: pictura şi coregrafia în acest caz. Pe disc regăsim, deci, Suita "Tablouri dintr-o expoziţie" de Modest Musorgski, Valsul de Maurice Ravel şi Trei mişcări din baletul Petruşka de Igor Stravinski. Însă la ce tip de caleidoscop s-a gândit însăşi Khatia Buniatishvili puteţi vedea cu proprii ochi în desenul animat de mai jos.
Da, Khatia Buniatishvili este un artist cu o viziune deosebită, un spirit tăios, un caracter noir într-o lume care se pare că are nevoie de această intransigenţă. De pe acest album, nu Stravinsky sau Ravel mi s-a părut că transmit cel mai bine această viziune, ci "Tablourile dintr-o expoziţie" de Musorgski, privite dintr-o perspectivă plină de umbre, fără nimic triumfător, un soi de thriller al pianisticii şi cu toate acestea, paradoxal, extrem de emoţionante. Mai rar ai ocazia să ascultaţi o paletă atât de largă de nuanţe ca la Khatia Buniatishvili - de la un imperceptibil pianissimo, la impunătoare fortissimo; însă nu doar atât poate explica magia efectivă prin care Khatia Buniatishvili reuşeşte să-şi subjuge publicul. Să detaliem puţin: a început să cânte la pian la vârsta de 3 ani, a susţinut primul concert cu orchestra la 6 ani, iar de la 10 ani susţine turnee regulate cu orchestra; la 9 ani citea Cehov şi Dostoievski. Da, un talent neobişnuit, o minte sclipitoare şi, în plus, o femeie frumoasă, cu un aer parizian, deşi ea e născută într-un oraş de pe coasta estică a Mării Negre. Şi un album pe care-l puteţi asculta oricând aici.
...Şi o violonistă de 22 ani
În 2009, Khatia Buniatishvili era numită BBC New Generation Artist, titulatură deţinută din 2014 şi de violonista americano-sud coreeană Esther Yoo, născută, ca şi Andrei Ioniţă, în 1994. Ea este o veterană a marilor competiţii internaţionale: în 2010, pe când avea 16 ani, cucerea premiul al III-lea la Concursul Sibelius, devenind astfel cel mai tânăr laureat din istoria acestei importante competiţii, organizate odată la 5 ani. În 2012, Esther Yoo obţinea şi premiul al IV-lea la Concursul Regina Elisabetha de la Bruxelles, altă foarte importantă competiţie internaţională.
Iar în 2016, Esther Yoo şi-a lansat primul disc, înregistrat pentru una dintre cele mai importante case la nivel mondial. Sibelius şi Glazunov sunt compozitorii aleşi de Esther Yoo, care este însoţită de Orchestra Philharmonia din Londra, condusă de Vladimir Ashkenazy.
Esther Yoo propune două faţete deosebite ale personalităţii sale pe acest CD: exuberantă şi extrovertită în Concertul de Aleksandr Glazunov, mai cerebrală în mult mai des interpretatul concert în re minor de Jean Sibelius. Mi s-au părut interesantă şi completarea adusă acestor două opusuri concertante: două lucrări mai puţin cunoscute - Suita op.117 de Sibelius şi Grand Adagio din muzica de scenă Raymonda de Glazunov.
Punând-o în comparaţie cu Khatia Buniatishvili sau Andrei Ioniţă, Esther Yoo nu mi s-a părut la fel de spectaculoasă în viziune; însă cu siguranţă este o violonistă foarte talentată şi cu o maturitate care depăşeşte limita normalului celor 22 ani pe care-i va împlini pe 11 iunie. O americană de origine sud-coreeană, Esther Yoo a studiat în Europa, la Munchen şi Bruxelles, cu profesori vestiţi; face parte din această generaţie tânără a muzicienilor de origine asiatică prezenţi la toate marile competiţii internaţionale, pe care le şi câştigă, de cele mai multe ori. Totuşi, faţă de numărul mare de competitori şi laureaţi ai acestor competiţii, cei care şi ajung să confirme o carieră internaţională sunt puţini, o situaţie care însă oricând se poate schimba. Şi Esther Yoo poate fi unul dintre muzicienii de origine asiatică în stare să producă această schimbare...
Discul violonistei Esther Yoo poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.